Vicky Woody Cannes

Vineri seara, m-am delectat cu Vicky Cristina Barcelona - filmul "turistic" al lui Woody Allen, care a primit un milion de euro de la primăria oraşului pentru a turna acolo... Regizorii catalani au mîrîit în consecinţă, dar investiţia e cît se poate de sigură: niciunul dintre aceşti regizori nu este mai "bancabil" decît (auto)răsfăţatul nevrotic newyorkez care a lăsat - în ultimele patru filme - Manhattanul pentru Londra şi acum, iată, Barcelona.

VCB este o comedie romantică (şi estivală) irezistibil de lejeră, care-şi poartă interesul (turistic, cum spuneam) la vedere, ca o etichetă pe valiză. Un narator (inexplicabil, şi neexplicat, de) omniscient ne spune povestea lui Vicky şi a Cristinei - două tinere americance care sînt invitate să petreacă vara la Barcelona în vila unui cuplu de compatrioţi (ea fiind Patricia Clarkson); într-o zi, la un vernisaj, Cristina (muza regizorului, Scarlett Johansson) îl zăreşte pe Juan Antonio (Javier Bardem), un pictor sexy cu o cămaşă roşie şi cu un divorţ complicat. Cum Cristina, spirit liber, nu ştie prea bine ce vrea, ştie foarte bine doar ce nu vrea - şi anume, o viaţă prudentă şi calculată precum a puritanei Vicky (Rebecca Hall) , logodită cu un perfect yuppie -, se aruncă în aventura cu Juan Antonio, primind, ca bonus, mai mult decît poate să ducă; adică nu doar erotism torid şi lifestyle boem, ci şi "complicaţia" din divorţul lui Juan Antonio - pe Maria Elena, fosta lui soţie (Penelope Cruz)! Să mai spun că imbroglio-ul este şi mai mare ca urmare a unei aventuri (de o noapte) a pictorului cu Vicky şi că, din clipa în care în scenă intră Maria Elena, lucrurile - fiind vorba despre artişti lipsiţi de prejudecăţi - nu pot duce decît înspre menajul à trois...

Pe acest calapod deja văzut, în care clişeele atîrnă ca şireturile de la pantofi, Woody Allen reuşeşte fără efort una din cele mai bune comedii ale sale - o farsă ataşantă & nonşalantă, spumoasă ca o şampanie marca "Shakespeare & Wilde" băută într-un restaurant de lux, după o plimbare henryjamesiană prin parcul Güell. Nou-venita (în "familia Allen") Hall este o revelaţie, dar Johansson pare că face figuraţie - mai întîi în faţa lui Bardem (scena în care acesta le curtează pe ambele americance este un moment de antologie!), apoi în faţa lui Cruz, care-şi adjudecă fără drept de apel fiecare scenă în care apare. Nu ştiu cît de inspirat a fost autorul emblematic al Manhattanului de magica Barcelonă, dar - în mod cert - personajul Mariei Elena este unul din cele mai savuroase pe care le-a născut imaginaţia sa deloc meridională, iar interpretarea lui Penelope Cruz o face absolut memorabilă.

(Deplasare sponsorizată de firma Henkel)