Scurt şi direct despre un film-etalon - Poliţist, adjectiv

În locul obişnuitului tabel cu cotaţii, vă oferim, în acest număr, în mod excepţional, cîteva opinii de la criticii de film. Am preferat diagnostice scurte şi clare, care să pună în evidenţă relevanţa simbolică a filmului Poliţist, adjectiv în Noul Cinema Românesc.


Un înger exterminator sui generis

Chiar dacă A fost sau n-a fost? a pregătit terenul pentru o piesă rară, cum este Poliţist, adjectiv, filmul lui Corneliu Porumboiu ne rezervă revelaţia unei experienţe cinematografice cu totul neconvenţionale. Filmul insistă să construiască din aşteptări plicticoase, gesturi mecanice şi vorbe aparent fără rost un fragmentarium cotidian impresionant, într-o poveste a cărei intrigă nu prezintă prin ea însăşi mare importanţă. În schimb, expresia filmică şi relieful ei semantic fac pionierat, cel puţin în cinematograful românesc.

Curajul şi insistenţa cu care vorbele scrise rămîn pe ecran şi dublează acţiunea, rapoartele de filaj, definiţia conştiinţei scrise pe tablă, contrapuse definiţiei din dicţionar etc. etc. traduc exemplar bîjbîiala, relativismul şi absurdul Puterii, în diferitele sale grade. Definiţia adjectivului "poliţist" este întruchipată de acest înger exterminator sui generis - comandantul Anghelache (Vlad Ivanov), antologic în ceea ce priveşte conotaţia politică şi nu numai. (Ileana Bîrsan)


Unul dintre cele mai bune filme româneşti

Nu ştiu alţii cum sunt, dar pe mine Poliţist, adjectiv mă face nu doar să chestionez sensul cuvintelor mai mult decît altădată, dar şi să simt cît de găunoşi au devenit termenii cu care operează critica de film. Mi se pare unul dintre cele mai bune filme româneşti, dar dincolo de toate cîte s-au spus despre el - referitor la stilistică, timp real, fals policier, referinţe, umor -, am senzaţia că vine ca un film sanogen peste un peisaj gălăgios şi confuz (şi nu mă refer neapărat la peisajul cinematografic.) (Iulia Blaga)


Un cuvînt important de spus în filmul românesc

Poliţist, adjectiv e o comedie cu tuşe absurde, cu un umor foarte coroziv şi, în acelaşi timp, o meditaţie asupra micimii lucrurilor importante vs. importanţa exacerbată acordată unor lucruri minore. Filmul continuă linia comic-absurdă din scurtmetrajul Călătorie la oraş şi din lungmetrajul A fost sau n-a fost? şi ne lasă deja să vedem amprenta personală clară a unuia dintre regizorii ce vor avea un cuvînt important de spus în filmul românesc din viitorul apropiat. (Laurenţiu Brătan)


Filmul cel mai radical, de la Marfa şi banii încoace

Poliţist, adjectiv = 1. cea mea radicală propunere cinematografică de la Marfa şi banii încoace; 2. cel mai hohotitor replay (X 3) al Mirabelei Dauer; 3. cel mai spectaculos body language al unui actor (Dragoş Bucur); 4. cel mai calm "domn Bebe" la birou (Vlad Ivanov); 5. cea mai inventivă folosire a unui dicţionar. (Alex. Leo Şerban)


Ceea ce numai filmul poate exprima...

Două observaţii conexe: aşa cum Mirabela Dauer poate fi ascultată pe youtube, tot aşa şi Dicţionarul explicativ al limbii române poate fi găsit on-line. Oare cum ar fi arătat scena finală, dacă lectura definiţiilor revelatoare s-ar fi făcut "de pe net"? - pentru că e de presupus că în biroul unui şef de poliţie există conexiune la Internet. Şi, revenind la definiţia "conştiinţei" şi la expresia aferentă ("a fi cu conştiinţa împăcată"), aşa cum figurează ele în DEX (şi în versiunea tipărită, şi în cea on-line), noţiunea de "lege morală", invocată de poliţist, există bine mersi, nu este o "aiureală" - atîta doar că DEX-ul nu o defineşte clar, ci doar din "bucăţi", lăsînd loc oricăror interpretări valabile. De unde o altă întrebare: oare cum ar fi arătat scena finală dacă poliţistul chiar "ar fi înţeles ceea ce citeşte"?! (Mihai Chirilov)


Despre ce vorbim (cînd vorbim despre vorbire)

Sau despre futilitate. Sau despre răutate. Sau despre laşitate. Sau despre manipulare. Sau despre indiferenţă. Sau despre neputinţă. Sau despre meschin. Sau despre ridicol. Sau despre noi... Ce spunem. Cui spunem. Cînd spunem. Cum spunem. De ce spunem. Mai spunem? Mai are vreun sens să spunem? Poliţist, adjectiv. Un film de Corneliu Porumboiu. (Andrei Creţulescu)


Anul trecut la Vaslui

Am polemizat cu Corneliu Porumboiu la Cannes, dinainte să ia premiu, pentru că-l văd un povestitor care-şi schimbă stilul, şi nu un intangibil guru. Şi cred că datoria criticii şi a jurnaliştilor în general nu este să sanctifice filmul, ci să-l pregătească pentru spectatori, să le zică acestora ce reprezintă un watch paint dry sau nişte "furnici la muncă", să facă/să facem ceva pentru ca "bizonul"-spectator să nu iasă din sală în prima oră. Am spus iniţial că filmul lui Corneliu e Filiera Vaslui - o deconstrucţie a genului transbordat în România, de la Friedkin, despre care vorbeam cu Corneliu la vremea Cannes-ului lui A fost sau n-a fost?. Dar acum, mai degrabă, e Pickpocket de Bresson, în tiparul minimalist care e apreciat internaţional în cinema. Sau e Anul trecut la Vaslui - un Robbe-Grillet care intersectează Vasluiul cu alte cercuri infernale ale neputinţei evadării. (Alin Ludu Dumbravă)

Citiţi scenariul filmului Poliţist, adjectiv, un volum publicat de Editura LiterNet.

Nume

Email (nu va fi publicat)

Website (optional)

Titlu comentariu

Comentariu

Comentariile cu greşeli de ortografie, cele care nu folosesc un limbaj civilizat şi cele care se referă la altceva decât la articolul comentat vor fi şterse.