S-a spus despre
District 9, şi înainte de a vedea întunericul sălilor de cinema, şi după, ba că ar fi următorul
Cloverfield, ba că e
the next Alien. Nici vorbă. Povestea extratereştrilor izolaţi forţat (şi supuşi la tratamente nasoale) în ghetoul District 9 din Johannesburg nu are nici rezonanţa mitică din
Alien şi nici nu dă dovadă de consecvenţa din
Cloverfield. Aşa naiv cum era în abordarea unei catastrofe în formula unui documentar Youtube,
Cloverfield avea o consecvenţă a punctului de vedere pe care
D 9 o pierde. Cine ne spune de fapt sub forma unui mockumentar povestea extratereştrilor denumiţi creveţi şi somaţi să se mute în D10 din cauza violenţei (sugerată de arhivele de presă şi interviuri)? Cine ne relatează obiectiv parte din povestea lui Wikus Van De Merwe - funcţionarul imbecil, şef peste divizia Extratereştri, care atinge o substanţă secretă şi "se infectează"? De ce e Cristopher Johnson singurul extraterestru inteligent
dintr-o specie care de altfel pare a fi de retardaţi (în afară de faptul că distrug maşini, incendiază, se bat cu oamenii şi sunt dependenţi de mâncarea de pisică nu aflăm mare lucru despre ei)?
District 9 e o parabolă la prima mână despre rasism, desprinsă din istoria segregării rasiale a Africii de Sud, care pare mai degrabă un
mash-up între
The Fly al lui Cronenberg şi un spectacol CGI desprins din
Transformers decât o încercare de egalare a marilor creaţii
Sci-Fi despre alteritate; nu e nimic mai mult decât o bombă eşuată pe câmpul de bătălie în care acţionează exploziv ieftin.