Camionul cu găini a fost o adevărată provocare pentru echipa filmului Amintiri din Epoca de Aur 2 - Dragoste în timpul liber. Legenda şoferului de găini pleacă de la legenda urbană a unui şofer la "Avicola" care transporta găini vii de la Baia Mare la Constanţa, având consemnul ca, orice s-ar întâmpla, să ajungă până seara la destinaţie şi impunerea ca, sub nicio formă, să nu deschidă uşile camionului cu păsări. Filmul povesteşte ce s-a întâmplat când a trebuit să încalce acest consemn.
Pentru filmare aveam nevoie de o fermă de păsări care să arate ca o "Avicola" din anii '80 şi de o cabană în vârful muntelui la care să putem ajunge cu maşina, dar care să pară ruptă de civilizaţie. Cu ferma de găini a fost îngrozitor de greu căci, după gripa aviară, s-a dat un ordin care interzice accesul găinilor din afară în ferme de păsări şi cu atât mai puţin a unei echipe de filmare.
Când am adăugat la asta cerinţa ca ferma să arate cam ca acum 30 de ani, am rămas cu foarte puţine opţiuni. În cele din urmă, ne-am oprit asupra a două ferme: la una ne plăceau găinile şi hala în care stăteau, la alta curtea şi exterioarele. Una era în Dobrogea, alta în Prahova.
Am fi vrut să le combinăm, dar am aflat curând că tot de la gripa aviară încoace nu mai este voie să transporţi păsări dintr-un judeţ într-altul. Aşa că a trebuit să alegem. Întrucât găinile trebuiau să filmeze şi în scene care se petreceau la cabana din munţi, am ales Prahova, sperând că vom găsi o cabană potrivită.
Din clipa în care a devenit clar că nu avem o altă opţiune de filmare, negocierea cu proprietarul fermei de păsări a devenit anevoioasă. Pentru o zi de filmare în fermă ni s-au cerut 10.000 de euro. Cu obligaţia de a filma duminica, de a termina filmarea până seara şi de a plăti în avans. Ne-am mai târguit noi ce ne-am mai târguit, dar până la urmă nu era altă soluţie.
Filmarea în hala de păsări a fost foarte anevoioasă din pricina mirosului şi a zgomotului, căci atunci când împarţi încăperea cu 1.000 de găini şi de cocoşi cotcodăcind şi cucurigând, abia îţi auzi gândurile, darămite să şi dai replici.
Actorii au fost însă admirabili şi, beneficiind de experienţa lor teatrală, au dominat păsările strigând mai tare decât ele. La mijlocul filmării, cineva din echipa noastră s-a împiedicat de o ţeavă de aducţie de apă pentru păsări şi a provocat o megainundaţie.
Am pierdut foarte mult timp să albim ouă. Toate ouăle din fermă aveau coaja roşcată, iar toate ouăle din hipermarketurile de pe o rază de 50 de kilometri aveau în plus şi o ştampilă pe ele. Aşa că a trebuit să luăm ou cu ou şi să le vopsim cu alb. Sute de ouă.
În ferma de păsări nu aveau voie decât membrii strict necesari ai echipei, de figuraţie nici nu se punea problema. Aşa că am convenit cu patronii ca angajaţii fermei să joace ei în film şi să facă ce era nevoie. Doar că aceştia aveau concomitent treaba lor şi era imposibil să ai aceleaşi persoane pentru mai mult de două duble, căci se răspândeau ca potârnichile prin fermă.
Seara, toată lumea avea dureri de cap şi greţuri de la stat în hala de păsări. Vlad Ivanov trebuia să conducă un camion de două tone şi să oprească la punct fix. Repetase peste zi, dar, desigur, noaptea nu era ca ziua.
În cele din urmă, când secvenţa a ieşit cum trebuie, era ora 3 dimineaţa. Filmarea durase 18 ore. Considerând costul fermei, al orelor suplimentare generate de filmarea duminica şi diurna datorată filmării în afara Bucureştiului, a fost cea mai scumpă zi de filmare."