Subiectul nr. 12 - PARANOIALAND – the truth about... Manchurian Global

We've got a lot to be paranoid about today.
Jonathan Demme

I went down to Ground Zero three nights after 9/11.(... ) I must have heard thirty or forty times, "This ain't The Siege, huh, Denzel?"
Denzel Washington

Can you help me occupy my brain?
Oh yeah
Black Sabbath-Paranoid


Pentru nr. 12 am ieşit din lumea ştirilor de mâine pentru că tocmai am văzut filmul anului, de ieri, azi şi cu siguranţă şi de mâine, adevăratul Fahrenheit 9/11, 451 şi 1138). Şi pentru că duminică votaţi: "Votaţi cu Manchurian Global", măcar să ştim o treabă. Americanii au făcut-o deja.


Părerea oricărui om civilizat despre Remake-uri... bof... puf... hump hump... fuck off... Psycho color, Dial M for Murder devenit Crima perfectă, două Hitchcock mi-au venit în minte aleatoriu, dar ce ne facem cu cele patricide, adică cele care schimba ţara - Vanishing, Ring, Nightwatch... always lost in translation... cred că doar un remake mi-a plăcut mai mult ca originalul, e cazul lui Scarface al lui De Palma, dar care e mai mult un clin d'oeil (sau dacă preferaţi, take on), un omagiu dedicat lui Howard Hawks şi Ben Hecht doar pe un insert cu care începe genericul final.

The Manchurian Candidate 2004 nu e doar un remake al filmului omonim de acum 42 de ani, pentru mine e filmul anului. Sau, cel mai bun film de Brian De Palma pe care nu l-a făcut De Palma în 2004. smiley included. Nu l-am menţionat pe De doar pentru că sunt fan, De Palma a fost în discuţii pentru a regiza dar producătorul Scott Rudin nu a fost de acord. Se pare că şi Neil Jordan a cochetat cu ideea, (bravo, Neil, tu fă remake la Bob Le Flambeur, adică The Good Thief şi lasă paranoia pe mâna suspecţilor de serviciu)

Aş prefera să nu folosim termenul remake referitor la acest caz acut, cronic şi global de paranoia, pentru că de fapt e vorba de adaptarea aceluiaşi material original, romanul lui Richard Condon (Onoarea familiei Prizzi, Winter Kills). Dar filmul e bazat şi pe scenariul lui George Axelrod din 1962 la filmul lui John Frankenheimer, produs de Frank Sinatra.

Trebuie să recunosc că am fost unul din cei mai înverşunaţi adversari ai acestui proiect, mai ales că nu sunt un super-fan Jonathan Demme şi consider filmul lui Frankenheimer o capodoperă. În plus remake-ul lui Demme la Şarada (The Truth about Charlie) a fost catastrofal... the pits... cu tot cu voitul său omagiu Nouvelle Vague care nu mergea, cu un miscast total (Mark Wahlberg, Thandie Newton). De aceea mă întrebam cum poate Denzel fi Frank Sinatra? Meryl Streep-Angela Lansbury, OK. Liev Schrieber poate fi Laurence Harvey. Dar Denzel... ok Denzel e cireaşa de pe tortul cu LSD... îmi place că îşi alege roluri incomode, incorecte politic, Training Day, Out of Time, Man on Fire...

Cu tot scepticismul şi paranoia mea cronică în ultimul timp Candidatul... devenise unul filmele de anul acesta pe care vroiam cel mai tare să le văd... şi l-am văzut m-am întors cu 180 de grade (nu ca Anthony Quinn în Last Action Hero). În primul rînd e color dar nu color ca Psycho, coşmarurile prind culoare, o culoare halucinogenă, graffiti nightmare... în al doilea rând referinţele la războiul din Golf care continuă şi azi (să nu-mi spuneţi că nu ştiaţi), apoi pe trei şi pe patru de referinţele la Jacob's Ladder, Parallax View al lui Alan J. Pakula, urmează încă 96 de semne de plus din care voi mai menţiona doar unul, referinţele De Palma - Blow Out, chiar de la genericul cu stelele white-red-blue, adică steagul SUA, finalul din Fantoma paradisului şi plot-ul aproape similar din Snake Eyes, ar fi fost hiper-interesant de văzut versiunea auto-referenţială a lui De Palma, de menţionat că Frankenheimer însuşi citează din Hitchcock (The Man who Knew Too Much) în Manciurian...

Concluzii: America mileniului 3 este America lui Kafka....climatul post 9/11 a devenit filmul The Siege... Filmul lui Demme se dovedeşte a fi adevăratul Fahrenheit 9/11, cel mai virulent atac împotriva unui stat poliţienesc şi paranoia demnă de Philip K. Dick. Ceea ce era în 1962 Manciuria şi pericolul Roşu comunist s-a transformat în corporaţia Global Manchurian (v. trustul Halliburton, grupul Carlyle, etc) Tag-ul filmului este arhi-corect, Everything is under control.

Dacă nu ai văzut originalul, unul din cele mai îndrăzneţe filme făcute vreodată, pe lângă care Hitchcock e total lipsit de substanţă şi conştiinţă politică du-te măcar să vezi remake-ul, sub genericul alt candidat, aceiaşi paranoia. Şi nu, nu mă plăteşte firma distribuitoare...

Link-uri utile pentru "nebunii sacri ai surfului pe internet"(replica din film)

Interviuri cu Jonathan Demme
1.
http://www.bbc.co.uk/films/2004/11/11/jonathan_demme_the_manchurian_candidate_interview.shtml
2.
http://www.comingsoon.net/news/featuresnews.php?id=5721
3.
O analiză super-pertinentă a fenomenului Machiurian
http://film.guardian.co.uk/features/featurepages/0,4120,1339193,00.html
4.
pentru cei care cred că totul e o conspiraţie, există şi o carte, scrisă de John Marks, apărută în 1979, intitulată "The Search for the Manchurian Candidate".
http://www.druglibrary.org/schaffer/lsd/marks.htm


mai am totuşi două întrebări paranoice,
1. Cum se poate chema acest film în româneşte Candidatul altora? De ce al altora? Şi în ce scop?
2. Şi oare cum se poate proiecta un film 1.85 corect într-o altă sală decât cea de Multiplex?

din paranoia-land,
Alin Ludu Dumbravă


PS: pe 14 noiembrie a murit compozitorul Michel Colombier. 65 de ani. Cancer. Doamna (domnul) cu coasa continuă să fie meloman(ă).

*****

Candidatul macedonean, Alexander a ieşit ieri în America în aproape 2500 de săli cu cele mai dezastroase cronici posibile, după zvonuri negative. O fi adevărat, o fi o nouă conspiraţie? Aflăm şi noi pe 14 ianuarie. Dar presa vede similitudini cu situaţia politică actuală şi cu Bush. Bush cel mare? Mare în urechi...

Nu se putea într-un discurs despre paranoia să nu fie menţionat Oliver middle name paranoia Stone. Daţi play la piesa lui Black Sabbath, poate vă mai reveniţi, sau poate nu...