Zilele Filmului German

La aniversarea a 20 de ani de la Căderea Zidului din Berlin, în cadrul Zilelor Culturii Germane, Goethe-Institut Bucureşti vă invită la Zilele Filmului German, între 2 şi 5 noiembrie 2009, la Cinema Studio. În cadrul evenimentului, organizat cu sprijinul Uniunii Cineaştilor din România, veţi putea urmări o selecţie de 7 filme artistice şi documentare, realizate între 1955-2006, a căror temă principală este Zidul Berlinului şi căderea acestuia.

Nu rataţi Sonnenallee / Aleea Soarelui, al regizorului Leander Haußmann, ecranizare a romanului omonim al lui Thomas Brussig, apărut în 2003 şi la editura Humanitas. Filmul prezintă cu umor şi nostalgie viaţa unui grup de tineri din Berlinul de Est, în anul 1973, toţi locuind pe Aleea Soarelui, o stradă care începe în Berlinul de Est şi se termină în Berlinul de Vest.

Dacă v-a plăcut Good Bye Lenin!, veţi regăsi şi în Sonnenallee aceeaşi atmosfera autentică din Berlinul RDG-ist reconstituită cu migală din detalii simple ale vieţii de zi cu zi. Un rol special îl are coloana sonoră, Rolling Stones şi Joe Cocker fiind doar două dintre numele celebre care apar pe generic. Dacă nu vă regăsiţi în comentariile politice şi nici finalul dramatic nu vă impresionează, sigur veţi simpatiza cu cei doi protagonişti, Micha şi Mario, umorul şi optimismul lor molipsitor fiind pentru ei, la nivel metaforic, cea mai bună cale de a supravieţui comunismului, iar pentru noi, cel mai bun mod de a privi spre trecut.

Celelalte filme prezentate sunt: Jeder schweigt von etwas anderem / Fiecare tace despre altceva, Berlin is in Germany / Berlin este în Germania, Der Irrationale Rest / Restul iraţional, Die Mauer / Zidul, Nikolaikirche / Biserica Sf.Nicolae, Himmel ohne Sterne / Cerul fără stele.





Luni, 2 octombrie 2009 Spectacol de gală
ora 19 - Sonnenallee / Aleea Soarelui, (R: Leander Haussmann, 1998/99, 85 min.)

Marţi, 3 octombrie 2009
ora 18 - Jeder schweigt von etwas anderem / Fiecare tace despre altceva (R: Marc Bauder, Dörte Frank, 2005/06, 72 min.)
ora 20 - Berlin is in Germany / Berlin este în Germania (R: Hannes Stöhr, 2001, 97 min.)

Miercuri, 4 octombrie 2009
ora 18 - Der Irrationale Rest / Restul iraţional (R: Thorsten Trimpop, 2006, 95 min.)
ora 20 - Himmel ohne Sterne / Cerul fără stele (R: Helmut Käutner, 1955, 108 min.)

Joi, 5 octombrie 2009
ora 18 - Die Mauer / Zidul (R: Jürgen Böttcher, 1989/90, 99 min.)
ora 20 - Nikolaikirche / Biserica Sf.Nicolae (R: Frank Beyer, 1995, 133 min.)


Toate filmele vor fi subtitrate în limba română.
Preţ bilet: 10 lei
Preţ abonament 4 intrări: 24 lei
Cinema Studio, Bd. Magheru 29


Sonnenallee (Aleea Soarelui, R: Leander Haussmann, 85 min., 1998/99)

Filmul descrie în registrul umoristic viaţa tinerilor din Berlinul de Est, respectiv din zona de frontieră, în anul 1973, fără a respecta întru totul adevărul istoric; anumite probleme ale vieţii cetăţenilor din RDG sunt în mod intenţionat redate îngroşat pentru a realiza un film pe înţelesul tuturor, fără să fie nevoie să citeşti înainte o carte de istorie, după cum obsevă Haussmann însuşi într-un interviu. Ni se redă povestea lui Michael Ehrenreich, interpretat de Alexander Scheer şi a bunului său prieten Mario (Alexander Beyer). Amândoi locuiesc la capătul mai scurt al "Aleii Soarelui" (Sonnenallee), o stradă care începe în Berlinul de Vest şi se termină în cel de Est; ei frecventează şcoala generală extinsă (liceul) Wilhelm Pieck şi se află în preajma examenului de maturitate. Locuinţa este înghesuită, vecinul lucrează la Stasi (securitatea din RDG), unchiul din Vest face contrabandă cu nailon; paşaportul verde o face pe mama lui Micha să îmbătrânească cu ani de zile. Ce mai în sus şi în jos, cu Estul şi Vestul: cel mai important lucru pentru Micha rămâne Miriam, neasemuita, splendida, inabordabila Miriam: Micha îi aşterne viaţa lui la picioare şi învaţă cu acest prilej să-şi apuce această viaţă în propriile sale mâini.

Leander Haussmann (*1959) a lucrat timp de 5 ani ca director al Teatrului din Bochum, înainte să înregistreze primul său succes cinematografic cu Sonnenallee. El a folosit perioada serviciului său militar în NVA ( armata populară naţională a RDG) ca sursă de inspiraţie pentru romanul şi filmul apărute în 2005 sub acelaşi cu titlu, NVA.

Jeder schweigt von etwas anderem (Fiecare tace despre altceva, R: Marc Bauder, Dörte Frank, 72 min. , 2005/06)

Patru foşti deţinuţi politici din RDG, condamnaţi cândva din pricina atitudinilor lor critice faţă de regimul Partidului Socialist Unit German (SED) la pedepse cu închisoarea de mai mulţi ani, povestesc despre experienţele lor de atunci şi de acum. Ei şi familiile lor nu au depăşit trauma trecutului nici până astăzi - iar generaţia urmaşilor lor nu vrea în fond să ştie nimic despre cele trăite de ei.

Marc Bauder (*1974) a debutat în anul 2000 cu un documentar despre deţinuţii politici din RDG. Dörte Frank a stârnit ecouri puternice cu filmul ei Pietrele amintirii (Stolpersteine).

Berlin is in Germany (Berlin este în Germania, R: Hannes Stöhr, 97 min., 2001)

Tragicomedie în al cărei miez se află un bărbat care a petrecut perioada răsturnărilor politice din anii 89-90 în închisoare şi care se descurcă foarte greu după eliberarea sa. După unsprezece ani de detenţie din pricina săvârşirii unui omor, fostul cetăţean al RDG, Martin Schulz, părăseşte închisoarea în anul 2000. În Germania reunificată între timp, pe care el o cunoaşte doar de la televizor, el se simte la început complet dezorientat, iar familia s-a înstrăinat de el. Manuela, soţia lui, întreţine o legătură cu Wolfgang, iar pe fiul său, Rokko, rod al căsătoriei, acum în vârstă de unsprezece ani, Martin nu l-a văzut de ani de zile, conform hotărârii pe care el însuşi o luase. Dorinţa sa de a petrece cât mai mult timp cu familia se loveşte de adversitatea lui Wolfgang care manifestă faţă de fostul puşcăriaş scepticism şi o atitudine de respingere.

Johannes Stöhr (*1970) a studiat la Academia Germană de Film şi Televiziune de la Berlin (DFFB). În anul 2001 a încheiat studiile cu lucrarea de absolvire Berlin is in Germany.

Der Irrationale Rest (Restul iraţional, R: Thorsten Trimpop, 95 min., 2006)

În 1987, la vârsta de douăzeci de ani, Mathias şi Susanne au întreprins o încercare eşuată de a evada din RDG; prietena lor cea mai bună, Suse, a rămas atunci în RDG. Ei se reîntâlnesc abia după şaisprezece ani, cu prilejul filmărilor pentru documentarul lui Thorsten Trimpop. Filmul îi însoţeşe pe cei trei prin locurile trecutului lor comun. Dar între ei nu se mai înfiripă o comunicare autentică: prăpastia este prea mare, iar dorinţa de a de a nu zgândări vechile leziuni este prea puternică.

Filmul documentar calm, fără aferare, ne lasă să ghicim cât de adânc s-a insinuat în sufletele oamenilor traiul cotidian din Republica Democrată Germană.

Thorsten Trimpop (*1973) a absolvit cursuri de actorie şi studiază din 2000 regia de la Institutul de Film şi Televiziune Konrad Wolf din Potsdam-Babelsberg.

Himmel ohne Sterne (Cer fără stele, R: Helmut Käutner, 108 min., 1955)

În 1952 "Zidul" încă nu exista, dar apăruse fâşia morţii care separa Germania de Germania. Cu toate acestea, croitoreasa Anna Kaminski (Eva Kotthaus) îşi riscă viaţa pentru a ajunge doar pentru o seară în vest, după cum îi relatează poliţistului de frontieră care îi "vine în întîmpinare" în zona occidentală. Nu îi mărturiseşte acestuia şi adevăratul motiv: ea doreşte să-şi recupereze fiul, pe Jochen, care locuieşte la bunicii săi, Elsbeth (Camilla Spira) şi Otto Friese (Gustav Knuth), de când tatăl său a murit în ultimele zile de război. Anna refuză să "treacă dincolo" definitiv, pentru că în est trebuie să aibă grijă de părinţii ei.

Helmut Käutner (1908-1980) şi-a început cariera în lumea filmului în 1939. Câteva din filmele sale timpurii au ajuns pe lista neagră deoarece refuzau idealului naţional-socialist de comunitate a poporului.

Die Mauer (Zidul, R: Jürgen Böttcher, 99 min., 1989/90)

Demontarea Zidului Berlinului ca salvare dintr-un coşmar. Jürgen Böttcher şi operatorul Thomas Plenert arată din mereu alte unghiuri , în observaţii spontane, dar uneori şi în secvenţe lungi, meditative, ce s-a întâmplat în iarna lui 1989/90 în preajma zidului, după specaculoasa sa cădere - Ciocănitoarele zidului- colecţionarii de fragmente sparte din zid- , plimbăreţii pe direcţia est-vest şi pe direcţia inversă, turişti din toată lumea, copii curioşi, pricepuţi la afaceri şi grăniceri rămaşi brusc fără ocupaţie.

Jürgen Böttcher (*1931) a lucrat în secţia de filme documentare a DEFA. In 1994 a fost distins de preşedintele de pe atunci al Franţei, François Mitterand, cu titlul de "Officier de l'Ordre des Arts et des Lettres" pentru întreaga sa operă artistică.

Nikolaikirche (Biserica Sf. Nicolae, R: Frank Beyer, 133 min., 1995)

Ecranizarea romanului cu acelaşi titlu de Erich Loest, care a colaborat şi la realizarea scenariului. Filmul din 1995, în regia lui Frank Beyer, ilustrează ultimii ani ai RDG şi arată de ce s-au adunat atât de mulţi oameni în biserica Sf. Nikolai din Leipzig. Este înfăţişat destinul unei familii în câmpul de tensiune dintre Stasi şi mişcarea pacifistă. Dacă eroina principală (interpretată de Barbara Auer) pricepe minciuna fundamentală a sistemului, fratele ei se conturează ca spion profesionist, dar care încearcă totuşi să-şi ferească familia de urmărire din partea propriei instituţii. Mişcările ating apogeul în demonstraţiile din Leipzig ce s-au desfăşurat în zilele de luni din 1989. În timp ce puterea de stat reacţionează cu brutalitate extremă împotriva demonstranţilor, masa de oameni răspunde la scurt timp doar cu tăcere, trecând fără violenţă pe lângă clădirea baricadată a Stasi.

Frank Beyer (1932-2006) a studiat la diferite instituţii, printre care şi Şcoala Superioară de Film din Praga. Opera sa "Urma pietrelor" a fost interzisă la doar câteva zile după premieră şi i-a adus mai mulţi ani de interdicţie a exercitării profesiei.