Premiera spectacolului Când Isadora dansa a avut loc pe 15 octombrie 2009 la Teatrul Meli din Atena. Noul spectacol marca Răzvan Mazilu - artistul român semnează regia şi coregrafia - se bazează pe piesa When she danced, scrisă de apreciatul dramaturg american Martin Sherman. Spectacolul, o comedie despre condiţia tragică a artistului, o readuce în lumina reflectoarelor pe celebra dansatoare Isadora Duncan, precursoare a dansului contemporan, spre finalul vieţii, în vremea poveştii sale de dragoste cu poetul rus Serghei Esenin.
"Am transformat piesa într-un spectacol de teatru şi dans, alături de marea muzică a lui Beethoven şi Chopin, compozitori pe care Isadora îi diviniza", explică Răzvan Mazilu.
Pentru artistul român, un spectacol despre Isadora Duncan, căreia i se datorează în mare măsură naşterea dansului contemporan, este o şansă extraordinară. "Mi-am propus să o celebrez pe Isadora Duncan ca pe un simbol al spiritului eliberator, al libertăţii artistice absolute, nu doar ca pe o figură emblematică a dansului contemporan. Pentru Isadora, arta pare a fi o religie a cărei primă misiune e aceea de a ilumina sufletul.
Povestea Isadorei şi a lui Serghei Esenin din piesa lui Sherman este una tragi-comică, a non-comunicării în cuplu: Isadora vorbeşte în engleză, Serghei vorbeşte doar rusa. În acelaşi timp, arta şi sexualitatea celor doi sunt lucruri ce vorbesc mai puternic, mai tare decât o fac cuvintele", adaugă Răzvan Mazilu.
Rolurile Isadora Duncan si Serghei Esenin sunt interpretate de Dimitra Hatoupi şi David Maltese, doi dintre cei mai importanţi actori ai Greciei, iar scenografia este semnată de Antonis Halkias.
"Montarea are, pentru mine, semnificaţia unei datorii morale, este ca un omagiu adus marii artiste: azi, noi, dansatorii secolului XXI, dansăm desculţi pentru că Isadora a dansat aşa la 1900, iar asta simbolizează, cum spuneam, libertatea absolută a dansului, eliberat de canoane şi clişee", concluzionează Răzvan Mazilu.
Acesta este cel de-al doilea spectacol montat de Răzvan Mazilu în capitala Greciei, după Marlene, în 2005.