Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici film  Sageata  Portret Nicolae Mărgineanu

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

O scurtă întâlnire: Nicolae Mărgineanu


noiembrie 2009
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Extraordinară întâlnirea (sau, mai bine zis, petrecerea, în sensul dat de Constantin Noica acestui termen) cu regizorul Nicolae Mărgineanu, care s-a deplasat până în urbea mea ca să ia unui concitadin un mic interviu pentru documentarul la care lucrează. Cineastul pregăteşte un film despre drama tatălui său (psihologul de anvergură internaţională, Nicolae Mărgineanu) şi a celor care au cunoscut pe propria piele Gulagul în variantă autohtonă.

Îl întâlnisem pentru prima oară pe Nicolae Mărgineanu în urmă cu câteva zile, cu ocazia unui colocviu organizat de ASE şi de Editura Platytera în memoria Cuviosului Ghelasie de la Frăsinei. Ne număram şi noi printre cei atraşi ca un magnet de prezenţa, ca guest star, a "ucenicului mult iubit" al celui evocat: monahul Valerian (fostul actor Dragoş Pâslaru), care venise în Bucureşti (pentru prima dată după zece ani) anume pentru acest eveniment. Atunci aveam să aflu de apropiata vizită-fulger a regizorului, la Timişoara.

Cele aproape două ore petrecute împreună la Symphony Café (de lângă Teatrul Naţional), în drum spre gară (de unde a luat trenul înapoi spre Bucureşti) şi la o pizzerie au fost folosite la maxim: am povestit de filme, actori, regizori - de ieri şi de azi - cu o vervă ce depăşea cu mult limita de timp de care dispunea maestrul. Pentru Nicolae Mărgineanu, pierderea tatălui (plecat, la fel ca personajul din filmul lui Kusturica din 1985, na službenom putu, adică în - eufemistic, desigur - "călătorie de afaceri") şi opreliştile care i s-au pus după aceea (pentru "originea nesănătoasă") au fost o încercare din care a ieşit mai puternic. A fost un prilej "chemat să-nalţe mersul, cunoştinţa", cum ar fi spus poetul născut în Lancrăm. Întuneric, tăciune în inimă, albastru ger pe frunţi, pecete arsă cu fier pe coapsă, lacrimă în bulgăre de ţărână şi sâmbure de cer (ipostaze ale suferinţei surprinse de Lucian Blaga în poemul său, "Laudă suferinţei"), această năpastă avea să preschimbe - în cazul cineastului - argila în duh "ce poate fi pipăit, duios, cu ştiinţă". Şi-ntocmai ca-n versurile blagiene, Tatăl "carele este şi va fi" a alungat din calea sa doar acea suferinţă care destramă. Pe "aceea care întăreşte fiinţa-ntru fiinţă" a lăsat-o să-şi desăvârşească lucrarea. Parte din rodul ei este familia minunată de care are parte acest om şi, de asemenea, filmografia sa luminoasă, nedeclamativă şi neresentimentară.

Continuă să mă urmărească imagini, stări şi chipuri din Un om în loden (opera prima, 1979, un film poliţist de referinţă în cinematografia românească, o replică inteligentă la filmele de serie cu comisari ale "nemuritorului" Sergiu), Ştefan Luchian (cu plastica uluitoare a lui Călin Ghibu), Întoarcerea din iad (pentru imaginea lui Vlad Păunescu, dar şi pentru Maria Ploae, Remus Mărgineanu, Constantin Brânzea, Ana Ciontea şi Dragoş Pâslaru), Pădureanca (cu plastica mereu la înălţime: Doru Mitran, cu interpretări antologice: Manuela Hărăbor, Adrian Pintea, Şerban Ionescu, Victor Rebengiuc), Flăcări pe comori (inspirat din scrierile lui Agârbiceanu, cu un Claudiu Bleonţ încă necabotin şi un Mircea Albulescu de zile mari, cu prezenţa cool a lui Remus Mărgineanu, cu soundtrack-ul lui Cornel Ţăranu ce prelucrează armoniile şi linia melodică din The Duellists al lui Ridley Scott, cu - în fine - imaginea electrizantă a lui Vlad Păunescu), Undeva în Est (despre rezistenţa anticomunistă din munţi, cu aceiaşi Remus Mărgineanu şi Maria Ploae, dar şi cu Marius Stănescu), Priveşte înainte cu mânie (tot Remus Mărgineanu, apoi Luminiţa Gheorghiu, Cristi Iacob, Petre Nicolae - portretul grim al unui orăşel de provincie de la malul mării în primii ani după căderea lui Ceauşescu), Faimosul paparazzo (pentru Maria Ploae şi Marcel Iureş) &, last, but not least, Binecuvântată fii, închisoare (pentru Maria Ploae şi celelalte actriţe: Dorina Lazăr, Margareta Pogonat, Ecaterina Nazare - prelucrare artistică a unui crâmpei din infernul temniţelor comuniste).

Iar dacă mă mai gândesc la seria B.D.-urilor, e doar pentru "ochiul" care i-a filmat pe Toma Caragiu & co. din acele trei comedii extrem de populare. Înainte de a fi regizor, Nicolae Mărgineanu a fost, se ştie, un apreciat operator. (Şi înainte de a fi operator a fost nevoit să schimbe la job-uri, căci omul era - în acei ani cumpliţi - sub vremi.) Atunci avea să filmeze, în 1971, palpitanta Explozie (ce aduna o serie de vedete: Toma Caragiu, Radu Beligan, Gorge Motoi, Mircea Diaconu, Florin Piersic, Dem Rădulescu, Draga Olteanu, Jean Constantin şi Gheorghe Dinică), iar câţiva ani mai târziu Tănase Scatiu (cartea sa de vizită ca director de imagine) şi primul western românesc, Profetul, aurul şi ardelenii.

M-am despărţit de regizorul Nicolae Mărgineanu cu nădejdea că ne vom mai întâlni undeva, cândva. Şi mai ales cu bucuria de a-l fi simţit atât de apropiat de parcă ne ştiam de când lumea, nu doar de câteva zile...



 Toate articolele despre Portret Nicolae Mărgineanu


0 comentarii

Resurse

 Alte articole de Marian Rădulescu


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected]. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer