Padre Padrone este unul dintre cele mai apreciate filme ale celebrilor fraţi Paolo şi Vittorio Taviani, succes confirmat de două importante distincţii la Festivalul de la Cannes, Palme d’Or şi Premiul criticii internaţionale.
Filmul este inspirat dintr-o scriere autobiografică a unui fiu de păstor sărac din insula Sardinia, pe nume Gavino Ledda. Tînărul sard reuşeşte să evite o existenţă primitivă şi barbară, care este norma printre ciobanii de pe insulă, prin autoinstruire, intrînd în minunata lume a cărţilor, aceasta în ciuda împotrivirii unui tată brutal şi căpos. Evident că subiectul ne duce cu gîndul la copilăria lui Niculae Moromete (minus caracterul tatălui, Ilie Moromete, mult mai complex la Preda), aşa că ar trebui să ne aşteptăm ca şi Gavino Ledda să sufere, probabil, de pe urma Bisisicăi lui.
Revenind la arta Fraţilor Taviani, să spunem că, îmbinîndu-şi la perfecţie temperamentele artistice, aceştia au debutat însă în cinematografie prin filme social-politice de stînga, impregnate de o solemnitate abstractă: Un om pentru rug, Adulterinii, Subversivii, Sub semnul scorpionului, Allonsanfan (titlul care pastişează refrenul Marseiezei). Odată această perioadă încheiată, cu Palme d’Or-ul de faţă, Fraţii Taviani continuă realizînd filme de o frumuseţe rară, subiectele diverse fiind pretextul unor pelicule caracterizate prin picturalitate somptuoasă şi subtilitate regizorală: La notte di San Lorenzo (1981, Premiul special al juriului la Cannes), Kaos (1984), Good Morning, Babilonia (1987), Soare chiar şi noaptea (1990, superbă ecranizare după Părintele Serghei de Tolstoi, cu Julian Sands în rolul principal), Fiorile (1993), Afinităţile elective (1996, după Goethe), Învierea (2000, din nou după Tolstoi). Acum cîţiva ani, Vittorio Taviani ne-a vizitat ţara, fiind prezent la una dintre ediţiile Festivalului DaKINO.
Fişa tehnică :
Padre Padrone, Italia, 1977
Regia : Paolo şi Vittorio Taviani
Cu : Omero Antonutti, Saverio Marconi