Sincer, mi-aş fi dorit să-l revăd pe Robin Williams revenindu-şi la forma, ritmul şi umorul de altă dată. Muşcând dintr-un scenariu excelent alături de John Travolta, rupând audienţa în două de râs, contribuind cu toată natura lui de actor total la comedia iernii - a propos de complexitatea lui actoricească, puţini ştiu că înainte de apărea la TV sau în filme şi chiar înainte de a face stand-up profesionist, Robin Williams a fost mim pe stradă.
Ce oferă la schimb Old Dogs e invers proporţional cu aşteptările, jenant de dezamăgitor raportat la materia primă de talent pe care o are la dispoziţie. Doi prieteni foarte buni şi parteneri de afaceri, să le spunem Charlie şi Dan, unul divorţat, celălalt gata să pornească oricând o relaţie, fac din distracţie o regulă de business. Şi treaba ţine - îi distrează pe investitorii japonezi cu picanterii din viaţa personală, bat palma, sunt pe cale să dezvolte o mega-afacere de marketing sportiv. Totul până când în viaţa personajului lui Williams apar doi gemeni măricei pe care îi are cu o doamnă pe care a cunoscut-o în excursia terapeutică de după divorţ. Care doamnă trebuie să stea două săptămâni la închisoare pentru nu ştiu ce protest ecologist şi să lase copiii cu el - adică despre cum se împarte business-ul cu viaţa personală (oa! oa! oa!).
Şi dacă ce aţi citit până acum vi se pare o poveste întortocheată dinadins şi fix degeaba, aflaţi că ăsta e abia începutul. Urmează o serie de scălâmbăieli pentru copii (în scopul de a le face pe plac dracilor), dublate de acţiuni parte neverosimile, parte previzibile, care mai degrabă îi supun ridicolului pe cei doi decât să-i pună în valoare. N-am să vă spun cum se termină (poate unii dintre voi au totuşi curiozitatea...), dar am să spun doar atât: cineva să-i concedieze odată şi pe tipii de la Disney.