În urmă cu doi ani, publicul cinefil din România a putut să vadă la Transilvania International Film Festival filmul Cargo 200, iar asta a fost, din păcate, singura întâlnire cu Aleksei Balabanov. Timp de aproape un deceniu, atât regizorul, cât şi producătorul Serghei Selyvanov au fost adepţii unui val puternic de naţionalism rusesc, iar filmele lor cu poveştile triumfante ale eroilor locali în confruntări cu separatiştii ceceni, mafioţi americani, mercenari sau asasini din lumea de jos au avut un succes de box office impresionant.
Brothers
"Are you gangstars?" "No, we are Russians!" Nu sunt sigură că a fost intenţia lui exactă, dar filmele lui Balabanov au fost caracterizate de contrastul dintre genuri, jonglând între art house şi stilul comercial. Astfel şi-a creat propriul stil prin plurivalenţa regizorală. El spune că face filme cu schimbul, uneori pentru mase, alteori pentru cinefili, iar acest lucru nu îl face în mod deliberat, ci doar întâmplător. Ştie ce îşi doreşte audienţa să vadă, iar asta îl face cel mai cunoscut regizor din Rusia. Succesul său enorm se datorează filmelor de acţiune, bandiţilor ridicaţi la nivelul de eroi şi părţii a doua a filmului Brat / Fraţi.
În Brat 2, povestea sună cam aşa: eroul principal, un tânăr cu puf pe obraji pe nume Danila (Sergei Bodrov), inocent şi neîndemânatic, îl caută pe fratele său Viktor (Viktor Sukhorukov). Viktor trăieşte de pe urma infracţiunilor comise, el le dă copiilor săi teancuri de bani ascunşi în haine din Littlewoods, iar prima sa misiune este să se implice într-un război de stradă şi în asasinarea unui mafiot cecen care se pune cu ruşii.
Aceasta e intriga din Brat 2, spre deosebire de prima parte, care era mai mult o dramă socială cu accente de comedie neagră, cu un soundtrack fantastic compus de trupe de rock ruseşti care aveau să devină faimoase după apariţia filmului. Totuşi, succesul lui Brat a fost extraordinar, iar asta i-a dat regizorului ideea care avea să stea la baza celei de-a doua părţi, unde inversarea rolurilor şi imaginea mult mai dark aveau sa devină celebre.
Poţi să vezi aceste filme ca unele de acţiune, drame cu infractori sau tablouri ale unei perioade dificile pentru Rusia, imediat după ieşirea dintr-un război umilitor. Ideea de război a fost întotdeauna una familiară pentru ruşi, dar o luptă fără victorie este o lovitură pentru încrederea întregii populaţii. Balabanov surprinde exact perioada post - perestroyka unde, în afară de război, poporul rus îşi mai pierduse şi identitatea. Personajul care întruchipează această stare este Sergei Bodrov Jr., un actor neprofesionist ajuns superstar şi care a făcut filmele lui Balabanov celebre, decedat în 2002 în munţii Caucaz. Personajul său, tânărul Danila, asasin plătit, cu o inimă de aur, devine în mod bizar noul erou al Rusiei, unde idealurile, moralitatea, conceptul de familie şi onoarea capătă noi înţelesuri.
În Brat 2, Danila se duce în America pentru a răzbuna moartea camaradului său. "Nu pot să-mi dezamăgesc fratele", e replica care ar putea deveni laitmotivul ambelor filme. Prin "frate" nu se înţelege frate de sânge, ci şi orice fiu al Rusiei, iar prin "a dezamăgi" ne referim la orice, inclusiv la crimă.
Criticii au spus despre film că ar fi ruso-centric, dar există şi acuzaţii de pro-naţionalism şi rasism. În Brat 2, putem vedea comunitatea afro-americană şi toată splendoarea ei infracţională, dar nu mai mult decât în filmele americane. Problema este că toate filmele ruseşti care tratează viaţa americană aşa cum numai un regizor american şi-ar permite-o sunt primite cu suspiciuni şi cu un plus de atenţie. Singurul cadru care ne poate sugera că filmul este ruso-centric este cel în care fratele lui Danila, asasinul plătit, numit The Tartar, omoară un om ţipând: "Târfelor, îmi veţi plăti pentru ce aţi făcut la Sevastopol", referindu-se la cine deţine puterea acolo, un subiect foarte delicat.
Criticilor li s-a părut anti-american şi faptul că filmul evidenţiază America pro-rusă. Cu oameni de toate formele şi culorile sociale care admiră această ţară, precum prezentatoarea de ştiri de culoare Lisa Jeffrey. Aceasta are şi o scurtă aventură cu Danila şi cu camionagiul Ben. Asta arată că, la fel ca şi în Rusia, oamenii de afaceri americani de calibru mare pot avea activităţi ilegale.
Feminin Question
Este, de asemenea, interesant de observat că femeile din filmele lui Balabanov nu au nici un fel de control asupra destinelor lor. Sunt lăsate să moară, să fie violate, sunt femei de vârstă mijlocie, triste, torturate, actriţe sau uşuratice. O imagine relevantă pentru această abordare sunt fetele goale şi distrate din Brat 2. Se grăbesc să se înfăşoare în prosoape, dar nu se sfiesc de trupurile lor, iar atunci când bărbaţii aparent dezinteresaţi de ele au de vorbit, dispar imediat fără să comenteze. Două dintre cele trei protagoniste principale (Saltykova şi Jeffrey) sunt slabe şi neconvingătoare ca personaje, dar cuceritoare pentru mase. Una este o cântăreaţă faimoasă din Rusia, cealaltă o prezentatoare de ştiri de culoare. Amândouă se reped la Danila fără mari reţineri.
În Brat 2, al treilea personaj feminin este creat doar pentru a fi cucerit de Danila, dar nu sexual. În timp ce filmul sugerează că relaţia lor s-ar putea dezvolta mai departe, marea cucerire va fi una naţionalistă, cu Danila convingând o prostituată ameţită că Rusia îi oferă mult mai mult decât America.
Toate astea fac din Brat 2 un film foarte ciudat. Balabanov este un regizor care a ştiut să îşi valorifice viziunea sardonică asupra vieţii şi stoicismul cu măsură, prin folosirea acestora cu grijă în filme. Chiar şi primul Brat ne-a lăsat cu un gust amar. Triumful este antitetic în filmele lui. În Brat, Sveta cântă dulce imediat după ce este violată. În acelaşi timp, este captivă într-o relaţie cu un bărbat pe care nu îl iubeşte şi pe care îl înşală la tot pasul. În mod similar, Liza călătoreşte către vest, un drum simbolizat de sunetul locomotivei pe aburi, dar nu reuşeşte nici acolo să îşi descopere sexualitatea. Voina, singura actriţă străină din film, este răpită şi luată ostatică de către separatiştii ceceni, iar soţul ei, partener atât în viaţă, cât şi pe scenă, încearcă să strângă bani pentru a o răscumpăra. Voina, în schimb, se îndrăgosteşte de un căpitan rus, răpit şi el de către ceceni. Un comportament similar putem vedea şi în Cargo 200, unde un tânăr poliţist dement abuzează în mod repetat o femeie. O fată este răpită şi legată de pat lângă cadavrul prietenului ei adus tocmai din Afganistan.
În Of Freaks and Men (1998), Balabanov meştereşte meticulos un film sepia, un melanj unic de perversiune şi nostalgie, unde destinul femeii este din nou pus sub semnul întrebării. Umorul lui este jucăuş si întunecat, tânăra Liza îşi cumpără poze cu femei superbe bătute şi abuzate de o babushka rusească. Vrea să fie salvată de către Putilov şi să meargă în vest, dar dorinţa nu i se împlineşte. Tatăl ei o păcăleşte şi îi promite mâna unui om pe care nu îl iubeşte, fără ştirea ei, iar soarta îi este pecetluită.
City
Străzile şi canalele din St. Petersburg sunt portretizate cu o acurateţe impresionantă ţinând cont de numărul mare de perioade de timp în care se desfăşoară acţiunea. Balabanov ne aminteşte constant că St. Petersburg este un oraş artificial, vechi de mai puţin de 300 de ani, în care trăiesc oameni aduşi din toate colţurile Rusiei, atraşi aici fie de bogăţie sau dragoste, fie de agitaţia oraşului. "Vreau să vă arăt mizeria în care trăim". Asta ne aminteşte cumva de personajul principal din Taxi Driver, care vrea să cureţe toată mizeria de pe străzile New York-ului, iar în final ajunge să ucidă pe toată lumea, la fel ca şi tânărul Danila în Brat şi Brat 2.
Second-Hand Stories
Elita politică şi culturală a fost invitată la premiera filmului, dar mai puţin de jumătate de sală era plină. Filmul este numit dupa Gruz 200, numele sicrielor de zinc în care soldaţii sovietici se întorceau acasă din Afghanistan în 1979-89.
În 1985, Gorbachov anunţa că economia sovietică era în criză şi că reorganizarea era iminentă şi necesară. Iniţial, reformele erau numite uskoreniye (accelerare) iar mai târziu glasnost (liberalizare, deschidere) şi perestroika (restructurare), acestea urmând să devină mai cunoscute. După ce a devenit prim-ministru, Gorbachov a propus un program vag de reformă, iar primul amendament introdus a fost cel menit să combată consumul de alcool care devasta ţara. Preţurile pentru votcă, vin şi bere au fost ridicate, iar vânzarea lor - restricţionată.
Filmul se învârte în jurul evenimentelor şi a turnurilor politice din timpul dizolvării regimului comunist. Artem Artem (Leonid Gromov), profesor de "ateism ştiinţific" la universitatea din Leningrad, îşi vizitează fratele, un oficial militar de rang înalt, într-un oraş din vecinătate. Fiica adolescentă a fratelui acestuia, o fată pe nume Angelika (Agniya Kuznetsova ) apare cu o prietenă necunoscută pe nume Valery, care se dovedeşte a fi o petrecăreaţă mare. Se duc să caute mai mult alcool, iar Valery îi aduce la ferma ei. Aici începe totul.
Filmul este o poveste grafică violentă despre abuzul sexual al unei fete adolescente, aflate în mâinile unui poliţist sadic. Balabanov pictează un tablou nemilos de negativ, dar călduros, al unei Rusii de care mulţi îşi amintesc cu nostalgie. Într-un moment memorabil din film, poliţistul sadic aduce un geamantan în camera fetei chinuite, înăuntru aflându-se cadavrul prietenului ei adus din Afganistan. În afară de aceste momente crude, filmul are nenumărate dialoguri intense despre existenţa lui Dumnezeu şi a sufletului, despre confruntările simbolice dintre materialism şi inteligenţă estetică sau încrederea utopică a maselor, o crimă filozofică care rezultă în trecerea la o altă religie, sau surprinde drame familiale.
Gruz 200 este bazat pe experienţele proprii ale lui Balabanov, acumulate în timp ce călătorea de-a lungul Uniunii Sovietice prin anii '80. Un rol important îl au zvonurile şi poveştile auzite din zbor. Crede că rolul său este să arate lumii cum era Rusia, de fapt, înainte.
Când Gruz a fost vizionat la un festival de film rusesc, a primit numai un premiu de consolare. Reţelele de televiziune controlate de către guvern i-au pus beţe în roate în mod sistematic, refuzând să difuzeze filmul chiar şi la ore târzii. Aproape la unison, criticii l-au susţinut în lupta cu reţelele de televiziune, Balabanov primind în cele din urmă recunoaşterea de care avea nevoie. Vom vedea ce se întâmplă în următorul său film, Morphy, bazat pe o nuvelă de Mihail A. Bulgakov. Următorul pe listă după Morphy va fi un scenariu scris de Sergei Bodrov Jr, bunul său prieten actor care a decedat în munţii Caucaz.
Muzica
Abilitatea extraordinară a lui Balabanov de a găsi muzică adecvată complementării fiecărui moment istoric al filmului şi să caracterizeze personajele, contribuie enorm la succesul filmelor sale, iar uneori împinge acţiunea mai departe de ceea ce sugerează la o primă vedere.
În filmul Brat, eroul are personalităţi multiple, înăuntru este pacifist, calm şi calculat, iar în exterior este caracterizat de lăcomia după putere şi setea de crimă. Danila cumpără cd-uri noi şi le ascultă la cd player în timp ce cutreieră pe străzile din St. Petersburg. Şi noi, şi Sveta ascultăm piesele pe care le ascultă el, înţelegând mai bine stările lui interioare.
Când Danila începe să se simtă mai confortabil în oraş, începe să cumpere mai multe cd-uri şi să se plimbe din ce în ce mai mult. Atunci îi iese în faţă un bărbat care trage asupra lui, dar primeşte un răspuns rapid şi letal din partea lui Danila, care se prăbuşeşte distrugând cd-playerul. În acest moment, viaţa paşnică a lui ia sfârşit, oraşul îl slăbeşte, îi ia o parte importantă din viaţă, iar nici o puşcă nu va putea înlocui asta. Concluzia este că trebuie să plece la Moscova.
Coloana sonoră pentru Cargo 200 este, probabil, cea mai sofisticată de până acum. Deşi în mod individual auzim piese care nu se remarcă, împreună formează un tablou complet şi potrivit pentru perioada pe care încearcă să o descrie. Împreună au sens şi reflectă dorinţele, dilemele şi obsesiile fiecărui personaj, dar în acelaşi timp scot la lumină adevăruri despre subcultura rusească din acele timpuri. Câteva dintre ideile predominante în versurile pieselor ar fi vise romantice stereotip, evadarea din rutina cotidiană, nostalgia inocenţei copilăriei şi legătura dintre mamă şi fiu. The Raft, In the Land of Magnolias, I'll Take You to the Tundra şi Vologda capătă noi valenţe. Când sunt prezentate în calitate de coloană sonoră a morţii socialismului rusesc, aceste piese sugerează o societate care şi-a pierdut orice noţiune de realitate, dar care visează departe, iar visele utopice i se transformă în coşmaruri.