Adam suferă de sindromul Asperger. Trăieşte împreună cu tatăl său într-un apartament mare, este angajat într-o companie de IT şi e pasionat de astronomie şi telescoape. Numai că, odată cu moartea subită a părintelui, viaţa lui se schimbă radical: e dat afară de la serviciu şi, fiindcă nu vrea în ruptul capului să-şi vândă locuinţa, trebuie să caute un alt job pentru a putea plăti ipoteca. Beth este vecina lui Adam. Tânără, cosmopolită şi frumoasă, Beth dezvoltă o atracţie irezistibilă faţă de vecinul ei ciudat, de care se îndrăgosteşte, aducându-l într-o lume în care acesta se simte stânjenit. O lume în care Adam nu ştie să interacţioneze. Pentru că sindromul Asperger are şi el mândria lui.
Adam e un film sensibil şi precaut. Genul de movie care îţi umezeşte ochii şi care îţi reiterează faptul că iubirea nu are limite ci doar, poate, limitări. Cu siguranţă, s-au mai făcut zeci de filme pe diverse teme cu personaje dizabilitate medical. Multe dintre ele, chiar mai bune decât Adam. Fiecare dintre ele a lovit în coarda sensibilă a cinefililor, întărindu-şi baza valorică prin apelul la emoţie. Priveşte filmul lui Max Mayer de pe aceleaşi coordonate! Şi dacă, într-o zi, într-o zi oarecare, vei descoperi lângă tine o persoană cu ochi limpezi care vorbeşte mult despre planete şi care nu înţelege de ce cărţile pentru copii trebuie să aibă personaje imaginare, aminteşte-ţi de Adam. S-ar putea să ţi se schimbe percepţia.
(4 stele)
Adam. 2009. 99 min
Scenariul şi regia: Max Mayer
Cu: Hugh Dancy, Rose Byrne, Peter Gallagher, Amy Irving, Frankie Faison, Mark Linn-Baker