Lui Mircea Cărtărescu i-a plăcut foarte mult filmul lui Paul Schrader The Comfort of Strangers, am citit odată într-un interviu. Asta se întîmpla cam la zece ani după ce tot Cărtărescu, student, analizase - la un cenaclu din Universitate al profesorului Gelu Ionescu - nuvela Moarte la Veneţia a lui Thomas Mann, pe care-o considera (atunci) o capodoperă. Nu ştiu dacă o mai consideră aşa sau dacă a citit, între timp, şi romanul lui Ian McEwan (după care Schrader a făcut filmul), dar mă-ndoiesc că i-ar fi plăcut... 1-0 pentru film, deci.
Nici eu n-am citit romanul, n-am văzut decît filmul. Care este OK, dar nu mai mult. Dacă îl recomand, este pentru că se petrece la Veneţia, pentru că e cu Christopher Walken şi Helen Mirren şi pentru că în el joacă şi Natasha Richardson recent decedată.
Veneţia "merge" bine cu Moartea. Nu doar oraşul de pe lagună este muribund, dar şi literatura situată pe lagună este mortiferă. Morte a Venezia e cel mai celebru titlu care asociază Serenissima cu Doamna cu coasă, dar şi povestirea lui Daphne du Maurier Don't Look Now (ecranizată negru-strălucitor de Nicolas Roeg) se petrece la Veneţia, iar Donald Sutherland îşi află sfîrşitul hăcuit într-o hrubă, o crimă între alte crime-în-serie... The Comfort of Strangers îşi trage seva morbidă din aceeaşi fascinaţie; este o poveste despre dl Sex - vecinul dintotdeauna al dnei Thanatos. Într-un fel, este (şi) despre SIDA, chestia aia care se ia atunci cînd faci sex cu necunoscuţi. Romanul lui McEwan a apărut în 1981, filmul lui Schrader a ieşit în 1990; este exact deceniul fatidic cînd s-a declanşat maladia.
Schrader este mult mai cunoscut ca scenarist, el fiind autorul antologicului Taxi Driver. Ca regizor, a făcut un film "fashionable" (American Gigolo, 1980) şi unul cu adevărat mare (Mishima, 1985), întoarcerile lui la regie fiind sistematice, dar mai curînd onorabile decît memorabile.
The Comfort of Strangers mărturiseşte preferinţa lui Schrader pentru poveştile sulfuroase şi sumbre. Un tînăr cuplu, turist prin Veneţia, este corupt de un cuplu mai "copt", uns cu toate alifiile. A se consuma cu prudenţă.