ianuarie 2010
Mă număr printre cei care au auzit pentru prima oară de George Nicolescu pe la începutul anilor 80. Cenaclul Flacăra era în mare vogă în România şi prezenţa unui solist nevăzător - foarte talentat, de altfel - care interpreta (cel puţin) două hit-uri (Ca lumina ochilor şi Ordinea de zi) era o senzaţie. Un "orb din seminţia lui Homer", ce nu putea să distingă formele, culorile, nuanţele, lumina şi întunericul pe care doar "ochiul din afară" le poate vedea le cânta oamenilor despre cealaltă lumină, despre care uită majoritatea văzătorilor ce aleg să poarte "mari şi negri ochelari de cal". Salvarea voastră - la fel ca împărăţia cerurilor - e în voi! - spunea el. Sigur, Adrian Păunescu, mastermind-ul Cenaclului (şi autorul majorităţii versurilor din cântecele interpretate acolo) era mare meşter mare la făcut poezii (şi) pe linia Partidului unic. Astfel, manifestul unui nevăzător devenea un foarte corect din punct de vedere politic mesaj pentru pace, pentru salvarea vieţii pe pământ într-un timp al unei "înarmări fără egal". Cum-necum, ideea de a păstra "ca lumina ochilor din frunte" pacea între oameni - într-un ev egalitarist-totalitarist de atunci, ca şi într-unul sălbatic-capitalist de acum - rămâne nobilă.

Mai târziu aveam să ascult şi unul din primele succese ale lui George Nicolescu: melodia Eternitate (1973). Compozitorul George Grigoriu, care avea să scrie atunci una din cele mai inspirate compoziţii de muzică uşoară românească, l-a lansat practic pe Nicolescu în lumea muzicii uşoare. Un an mai târziu, Grigoriu compunea şi o muzică de film de neuitat, la Actorul şi sălbaticii. Şi tot în acei ani, Pygmalion-ul lui George Nicolescu a compus un foarte cunoscut cântec omagial: Partidul, Ceauşescu, România (interpretat, între alţii, şi de Corul Madrigal), arhidifuzat la radio şi televiziune şi de aceea big business pentru compozitor. În afară de şlagărele Ca lumina ochilor, Ordinea de zi şi Eternitate, George Nicolescu a mai ajuns la public - înainte de 1990 - cu alte câteva piese: Prefă-te inimă în stea, Visam un ţărm de mare, Voi reveni cu drag mereu. În primii ani din mileniul III (2002) cântăreţul avea să apară, alături de formaţia UNU, într-un mega-hit: Cântec pentru sănătatea ierbii. Recent, un cotidian de mare tiraj i-a dedicat lui George Nicolescu o binemeritată ediţie de colecţie însoţită de un CD cu cele mai îndrăgite melodii.



0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus