Casă, dulce casă... - It's Complicated

... cam aşa rezumă Jake, personajul lui Alec Baldwin din It's Complicated, prima noapte furtunoasă de dragoste cu Jane (Meryl Streep). E prima lor noapte împreună în zece ani de când au divorţat (pentru că el a întâlnit o bunăciune mai tânără care i-a devenit, între timp, nevastă), iar situaţia promite să scape uşor-uşor de sub control. Evident, n-am să vă spun unde-şi ţine mâna în timp ce face pledoaria satisfacţiei depline - gestul descrie perfect familiaritatea cuplului regăsit şi "specia" din care face parte Jake.

Comedia romantică regizată de Nancy Meyers trece de la formula clasică boy-meets-girl la regăsirea-fostului care acum e cu 10 ani mai bătrân şi mai gras, dar la fel de porcos, de păros şi de şarmant, iar regăsirea asta, pe lângă sex bun (de care Jane ducea lipsă ohohoo!) şi satisfacţia că acum ea e în rolul amantei, aduce cu ea nişte dileme: poate o pauză de câţiva ani să salveze căsnicia dintre doi oameni aparent făcuţi unul pentru altul sau regăsirea asta e doar o manifestare excentrică a vârstei a doua? Subiectul e simpatic, decorul şi costumele de poveste, felurile de mâncare pe care Jane, patroană de restaurant şi bucătăreasă fină, le flutură prin faţa bărbaţilor care o descoperă, trezesc cele mai cumplite pofte, copiii lor - totul arată ca în reviste! Şi e plăcut confortul pe care Meyers îl asigură spectatoarelor ei - multă bunăstare, asezonată cu actori între care se petrece o chimie aparte şi cu poante la care nu ai cum să nu râzi (cum vă sună Meryl Streep fumând marijuana cu Alec Baldwin în baia fetei "lor"?!). Însă în spatele acestuia nimic nu e de fapt complicat - nici munca, nici viaţa unui cuplu cu un trecut de altfel interesant şi un prezent şi mai interesant, speculată mai mult ca poantă, nici deciziile din final, în care ea rămâne cu un arhitect amabil (Steve Martin), iar vraja regăsirii se spulberă ca o ploaie de vară. Mi-ar plăcea să ştiu de ce e atât de complicată o alegere care nu pune toate premisele şi opţiunile pe tavă şi mi-ar mai plăcea să ştiu de ce tot filmul Steve Martin arată ca şi cum ar fi dat cu praf de cărămidă pe faţă.