... într-o fantasmă. Mă înconjurau oameni-copaci, fachiri cu ochii galbeni, motociclişti de ocazie, muşchetari fără sabie, un înger care are nevoie de nişte proptele pentru propriile aripi; un saltimbanc exersa o vocaliză şi o inimă neagră în lanţuri argintii tocmai traversa culoarul. Un clovn cu ochi trişti zâmbea din spatele pudrei albe. Oricum, pudra era omniprezentă, acoperea în valuri nasuri acviline sau plate, pomeţi de la 5 şi până la 50 de ani; la-nceput uşoară şi maleabilă, ulterior îmbibată de transpiraţie şi devenită guguloi, pudra nu face discriminări între streetdanceri, rockeri, soliste pop sau alte personaje care se aciuiaseră în acea societate-hibrid.
Beau o cafea şi mestec un pateu cu ciocolată. Foarte bun. Mai iau unul.
Începe transmisiunea live. Pe ecranele camerei verzi, Horia Brenciu şi Valentina Pelinel spun câteva eventuale cuvinte. Şi Geanina Corondan preia modelul, zice că aici, în camera verde, e suspans...
Seara trece nestingherită. Pare că nu se-ntâmplă nimic. Artiştii stau la locurile lor, sunt foarte importanţi şi solitari în costumele şi machiajul lor, nimeni nu vorbeşte cu nimeni. Nu pricep de ce în melodia Alexei era nevoie de baroc vestimentar, Alexandra Ungureanu e îmbrăcată ca Roisin Murphy, Pasager îl caută pe Johnny Depp dar nu ştiu că el joacă acum în Alice în Ţara Minunilor iarpiraţii din Caraibe sunt deja folclor.
Între timp, pateurile cu ciocolată s-au terminat. Las timpul să se desfăşoare.
Mă trezesc din amorţeală când văd un lung şir de fiinţe aurii, care-şi trădează vag apartenenţa umană. Mă uit mai cu atenţie, văd că fardul li se ştersese la frunte şi pe piept, că părul le era ascuns sub peruci posibil masculine şi feminine. Sunt saltimbancii.
E deja târziu. Pe una dintre canapelele camerei verzi se aşează două dintre puţinele personaje îmbrăcate cu gust: ne recunoaştem, sunt păpuşarii. Au venit cu păpuşile lor - un percuţionist şi un chitarist mic - pe care le mişcă aşa, ca pe toate păpuşile, cu sfori. Vorbim, spun că oamenii nu înţeleg în România teatrul de păpuşi, că e doar pentru copii. "Dar e vorba de simbol! De dedublare!" Petronela, păpuşăreasa de la Lulu and the Puppets, este actriţă la Ţăndărică. Sunt în continuare la Eurovision, mă bucur că am rămas încă 10 minute.
Au câştigat Paula Seling şi Ovi, cu o piesă ritmată, dialog de petrecere modernă între el şi ea, pe tema focului. Personal, cred că piesa e fragmentată, mizează pe vocea Paulei (diferenţa de performanţă vocală dintre cei doi e imensă) şi pe câteva clişee ritmico-stilistice; nu-mi pare că se creează vârtejul anunţat de titlul oricum prea comun, iar rimele fire / higher / desire nu merită comentate.