Nu e de mirare că spectacolele de balet pentru copii au un public entuziast, când 90% din fetiţe se visează balerine, prinţese sau... sirene. Aplauzele pentru un spectacol de bun-gust, cum a fost Visul unei nopţi de vară al Studioului Experimental de Operă şi Balet "Ludovic Spiess", ne fac să sperăm că lumea Barbie nu va învinge.
Chiar dacă problema se pune la modul cel mai serios, succesul de public este asigurat. Acesta este şi cazul recentei premiere a Studioului Experimental de Operă şi Balet "Ludovic Spiess" (SEOB) al Operei Naţionale Bucureşti cu Visul unei nopţi de vară, poem coregrafic după piesa lui William Shakespeare, pe muzică de Felix Mendelssohn Bartholdy, spectacol găzduit de foaierul galben al ONB. Concepţia regizoral-coregrafică aparţine Mariei Popa, iar scenografia Andreei Koch, care debutează pe scena bucureşteană.
Cel care îi face pe copii să se simtă complici la acţiunea de pe scenă este, fără îndoială, actorul Iulian Gliţă (Puck), despre care am avut serioase dubii dacă să-l încadrăm la categoria "actor" sau "balerin". Cu o mişcare scenică de o plasticitate incredibilă pentru un actor, Iulian Gliţă are, într-adevăr, o voce seducătoare cu care i-a fascinat pe cei mici, făcându-i părtaşi la povestea shakespeariană, care pentru copii avea nevoie de unele explicaţii verbale.
Balerinii Cristina Osiceanu, Mugur Valsami, Mădălina Stoica, Bogdan Plopeanu, Silvia Rotar, Alexandru Negru, Andrei Dolcoş (excepţional în rolul dublu Măgarul şi Thisbe) şi Sorin Mihai s-au adaptat foarte bine spaţiului restrâns, fiind puşi în valoare de luxurianţa costumelor, ansamblul de balet ce cuprindea şi elevi ai Liceului de coregrafie Floria Capsali întregind atmosfera.
O operă fără vârstă
Visul unei nopţi de vară este, se pare, o operă cu adevărat fără vârstă, secolele care au trecut de la crearea sa părând a nu afecta deloc farmecul poveştii. Reducerea la doar câteva idei şi ilustrarea istorioarei cu muzica inconfundabilă a lui Mendelssohn transformă Visul într-un spectacol ce poate fi înţeles încă din copilărie, înclinaţia spre romantism şi dorinţa de amuzament, combinaţia între real şi fantastic, lumea de basm în care rolurile se schimbă firesc fiind şi mai atractivă în momentul în care micuţele spectatoare se află în faţa unui spectacol de balet.
Soluţia este perfectă pentru a-i apropia pe copii de universul shakespearian, iar faptul că un spectacol excelând prin bun-gust primeşte aplauze entuziaste ne face să sperăm că lumea Barbie nu învinge întru totul. Moda ca orice fetiţă să aibă cel puţin o păpuşă din respectiva gamă iată că nu inhibă gustul pentru arta autentică, pe care cei mici nu-l au încă pervertit.
Visul unei nopţi de vară este fără Barbie. Este un spectacol care place copiilor, dar şi adulţilor, care atrage şi creează o atmosferă ce te face să nu simţi cât de repede trec cele 50 de minute de dans. Iar după aceea, copiii te vor întreba în fiecare weekend: "Când mai mergem la operă?" În fond, ne place să auzim asta...