Date Night prezintă cu umor aventurile unor familişti într-o noapte de pomină. Nu, nu e ceea ce titlul sugerează - adică al n-lea romcom despre o femeie singuratică, ghinionistă în amor şi un bărbat acrit, aparent impermeabil la dragoste, featuring un mascul hot & Jennifer Aniston -, ci o comedie/action ce aduce a combinaţie între alte două formule; un soi de Mr. & Mrs. Smith, varianta de suburbie, altoit cu After Hours, capodopera lui Scorsese.
Şi, totuşi, Date Night reuşeşte să fie proaspăt şi, pe alocuri, de-a dreptul candid, aşa cum rar ne mai este dat să vedem în era comediilor răutăcioase. Refuză să înghesuie personajele principale într-un scenariu implauzibil ca să ne smulgă râsete forţate, ci porneşte prin a schiţa doi eroi improbabili, dar, până la urmă, credibili, şi îşi construieşte aventurile abracadabrante în jurul lor, fără să ne ceară să ne suspendăm uzul raţiunii.
Familişti căutaţi de mafioţi
Regizorul Shawn Levy a avut marea inspiraţie de a distribui doi actori cu o chimie şi o vervă demnă de comediile sofisticate ale anilor '30 - Tina Fey (30 Rock) şi Steve Carell (The Office), ambii veniţi din televiziune. Se spune că ceea ce te face faimos pe micul ecran nu funcţionează întotdeauna pe cel mare, însă şi Fey şi Carell au rara calitate de a-ţi fi instant dragi şi familiari şi se potrivesc perfect rolurilor de soţi iubitori, naivi, bine intenţionaţi, a căror viaţă prea ordonată primeşte o neaşteptată şi binevenită doză de adrenalină.
Căsnicia soţilor Foster a cam intrat în rutină, ca şi viaţa lor intimă (sexul a rămas doar în "versiunea scurtă"), deşi, o dată pe săptămână, obişnuiesc să-şi lase copiii cu bona şi să iasă în oraş pentru un Date Night, unde distracţia lor preferată e să-şi imagineze statusul şi discuţiile celor de la alte mese (momente superbe de improvizaţie).
Într-o seară, decid să facă altceva şi să meargă în Manhattan într-un restaurant de super fiţe, unde fură rezervarea altui cuplu (act care, în codul nescris al bunelor maniere newyorkeze, se află pe o treaptă mai jos decât ameninţarea unei gravide cu pistolul). Însă acesta e doar primul pas în transformarea Fosterilor din familişti benigni şi plicticoşi, în nişte "bad-asses" cu gură spurcată (numai încercarea lor de a-şi pigmenta argotic vocabularul face toţi banii), pentru că familia căreia îi răpesc identitatea se întâmplă să fie căutată de mafioţi.
E începutul unei quiproquo şi al unei nopţi periculoase în care cei doi fentează moartea, pătrund prin efracţie în clădiri, fură maşini, se implică în urmăriri sălbatice, aterizează în Hudson River şi fac striptease într-un club sordid (cel mai amuzant de la Full Monty încoace), păstrându-şi tot timpul o expresie de stupoare pe faţă. Scenariul inteligent nu ocoleşte stereotipurile, dar le îmbogăţeşte (Mark Wahlberg e un agent de securitate intimidant de despuiat şi surprinzător de generos) şi abundă în replici antologice (Terifiat, el vomită pe stradă şi ea ţipă: "Vai, e sânge!" "Nu, e Cabernetul").
N-am mai râs cu o asemenea poftă de la The Hangover încoace.
În sfârşit, o comedie amuzantă! - Date Night
Anca Grădinariu
Regia: Shawn Levy Cu: Steve Carell, Tina Fey, Mark Wahlberg, Ray Liotta, James Franco, Mila Kunis, Leighton Meester, Kristen Wiig, Mark Ruffalo
2 comentarii
- in sfarsitsaureign, 23.04.2010, 13:14
un film americani cu doi oameni normali, in prim plan, nici prea urati, nici prea frumosi. Cei doi sunt mari comedianti, merita mai mult.
- Aoleo, Anca ! :(Andrei B, 26.04.2010, 09:57
Vai, Anco, nu prea ne mai potrivim la gusturi ! Eram asa fericit cand ai dat de pamant cu ultimul Caranfil, incat imi venea sa suspin.
Dar intre "Date Night" si "Clash of the Titans", cel de-al doilea mi se pare oferta cea mai buna de entertainment american in buna lor traditie. Nu ca ar fi o capodopera, dar e scurt, la obiect si nu plictiseste o secunda. Nu am inteles deloc de ce te-ai atacat atat de mult la el - ti s-a parut ca ar dori mai mult ???
Cat despre "Date Night" - mi s-a parut sub-lamentabil. Jenant chiar. Fey si Carrell sunt niste actori extraordinari, dar regizorul e multilateral retardat si scapa de sub control totul, de la rolrile lor (inghetate in niste clisee oribile, confesiuni false si grimase penibile) la asa zisele "scene de actiune" (urmarirea cu Audi-ul/taxi-ul pare un filmulet facut de un copilas cu masinile-i teleghidate). Iar scenele de umor (dansul de striptease etc) sunt sub orice critica - in cel mai bun caz e umor-ghiulea pentru capete seci & tari.
O singura faza merita - aparitia neobositului Mark Wahlberg, indesat cu muschi, umed si non-salant. Aia da ! :)))
Scrieţi la LiterNet
Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.
Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.
Publicitate