Actorul Jon Favreau îşi încearcă iar puterile ca regizor în această continuare (la prima parte tot el a fost) cu eroul de BD Marvel. Din păcate, în 2, scenaristul Justin Theroux şi scriitorul Stan Lee au obosit. Căci filmul porneşte interesant, are şi o miză demnă de urmărit, dar se pierde pe drum, plus o burtă în mijlocul filmului cu o bătaie între prieteni la care nu te implici emoţional ca spectator nicicum, la fel de nereuşită ca petrecerea rave din Matrix 2. Însă amatorii de filme de acţiune cu multe efecte, cu urmăriri şi cu un sărut la final vor fi mulţumiţi.
Paltrow s-a îngrăşat pentru acest rol şi arată foarte bine, solară ca de obicei, mai bronzată şi mai pistruiată. Secretara pe care o joacă ajunge şefă, iar sobrietatea elegantă a ţinutelor o prinde.
Scarlett Johansson, aici roşcată, are parte de un rol sexy, un costum mulat ca al Larei Croft, dar scenele ei de bătaie şi figuri din artele marţiale sunt desenate şi nu arată bine.
În prima parte exista ca nemessis Jeff Bridges, iar actorul, cu ţeasta rasă, reuşea un tur de forţă, fiind absolut minunat şi credibil. 2 are mai mult umor şi datorită noului opozant, interpretat de Mickey Rourke care, practic, fură filmul. El este aici un savant rus foarte neconvenţional - cu tatuaje, dinţi îmbrăcaţi în metal, cu accent comic. Armele lui, două bice electrice, sunt sarea şi piperul blockbusterului, iar apariţiile sale la fel de memorabile ca ale omului tentacular din Spider-Man 2 şi ale lui Sandman din Spider Man 3. Prima dată când îl vedem, pe pista de Grand Prix de la Monaco, cu cabluri parcă încrustate în spate, umple ecranul. Şi chiar dacă ne-am săturat de clişeul cu eroul care vine spre cameră fără vreo tresărire în timp ce în spate explodează ceva, aici este reuşit şi chiar îmbunătăţit. Veţi vedea, când sparge codul de acces în reţea, veţi râde. Prim planurile lui cu mereu prezenta scobitoare între dinţi, ca altădată gangsterii din filmele vechi, plac.
Samuel Jackson, cu petecul lui de pirat peste un ochi, în scene statice, cu multă vorbărie, este însă prea puţin credibil.
Camera e mai mobilă, cu multe planuri de ansamblu, aeriene, inclusiv unul cu principatul Monaco. Iron Man 2 are destule momente lirice, căci de data aceasta dispozitivul care îl ţine pe eroul Stark în viaţă îl şi distruge, iar aceste târcoale ale morţii îi oferă mici intermezzo-uri lui Downey Jr. Rivalul lui Tony Stark, Justin Hammer, aruncă nişte ameninţări la final, probabil o pregătire pentru a treia parte, eventual în 3D, căci nu mai scăpăm de schema asta. Ar mai trebui spus că roboţii au căşti care se pliază ca în Star Gate, că Don Cheadle în costumul argintiu arată ridicol, că e frumoasă scena de zbor planat al celor doi prieteni (Stark şi Rhodey) peste parcare şi, din cauza şocului, maşinile încep să-şi sune alarmele, că există o prezentare de arme ca în The Fifth Element, plus un moment de înaltă tehnologie IT, mereu uimitoare de la Minority Report încoace.
Rămâne de văzut acum cât de fani sunteţi ai filmelor după benzi desenate în general şi după echipa de aici în particular.