Mai jos, o selecţie de documentare din cele mai... fierbinţi, filme care vor isca discuţii aprinse şi pe care vi le recomand cu (pardon de expresie) caldură.
Totul pentru tort, totul pentru victorie - Kings of Pastry
Realizatorii D A Pennebaker şi Chris Hegedus, (Don't Look Back, The War Room) au reuşit să acceadă - pentru prima oară - în spatele uşilor închise ale celei mai vechi şi prestigioase competiţii pentru patiserii francezi: Meilleurs Ouvriers de France, trei zile de sudoare, lacrimi, făină şi zahăr în care tehnica, arta, perseverenţa şi nervii concurenţilor sunt puse la încercare cu vârf şi îndesat. Luni şi ani de pregătiri, pasiune şi obsesie, totul pentru o panglică tricoloră pe gulerul tunicii de patiser - echivalentul unei medalii olimpice la un decatlon unde probele sunt tortul de nuntă, macarons, acadele, şi - la pièce de résistance - sculptura în zahăr, pe care trebuie s-o vezi pentru ca s-o crezi. Un film să te lingi pe degete...
În 2008, Ion "locuia" în ghena unui bloc bucureştean. Un an mai tîrziu, Ion Bârladeanu e om la casa lui şi artist reputat, ale cărui colaje sunt expuse la Londra şi Paris, alături de alde Andy Warhol şi Marcel Duchamp. Filmul produs de HBO România şi regizat de Alexandru Nanau nu se concentreaza atît pe această transfigurare din seria "prinţ şi cerşetor", cît pe traseul lui anterior şi melanjul tragi-comic de "stări" şi circumstanţe familial-politice care au dus la un mod de expresie artistică pe cît de unic la vremea lui (România comunistă a anilor '70 şi '80), pe atît de conectat la nişte curente artistice precum dadaismul sau pop art-ul, de care onor personajul nostru nici măcar n-a auzit...
Bebeluşii: un subiect care n-are cum să nu placă... Filmul cu care se deschide festivalul e o desfătare pentru ochiul şi inima spectatorului (fie el părinte sau nu). Babies observă pur şi mai ales simplu (fără comentarii din off şi fără interviuri) primul an din viaţă a patru mogâldeţe din patru colţuri ale pămîntului: mai exact San Francisco, Tokio, Namibia şi Mongolia. O experienţă vizuală şi nu numai, unică şi în acelaşi timp universală. În ciuda diferenţelor culturale, e izbitor cît de conectate par aceste vieţi aflate la început de drum.
Protagoniştii, cu porecle simpatice şi tatuaje ca în A History of Violence, sunt membri cu acte în regulă (vorba vine) ai mafiei ruseşti. Pardon - foşti: aşa se prezintă ei. Thieves by Law e o cronică nemaivăzută a lumii interlope ruse, de la începuturile din Gulagul stalinist, trecînd prin prăbuşirea imperiului sovietic şi ajungînd la controlul "pe bune" al economiei ruseşti în anii '90 şi exportul fenomenului la nivel global. Două lucruri m-au frapat: (1) candoarea cu care subiecţii documentarului vorbesc de grozăviile pe care le-au săvârşit şi (2) amănuntele legate de codul de legi (ne)scrise şi onoare al celor ce activează în afara legii.
Fanii lui Vincent Chase din serialul Entourage de pe HBO or să fie surprinşi ca Adrian Grenier face şi documentare în timpul liber. În Teenage Paparazzo, Grenier (ne) face cunoştiinţă cu Austin, un paparazzo de 13 ani (!), şi prin intermediul lui, ne oferă o perspectivă inedită şi inteligentă asupra celor care trăiesc din vînătoarea de vedete, revelînd tensiunea - în mod ciudat, simbiotică... - dintre vedete şi cei obsedaţi să le captureze şi consume faima.
Dish ne poartă din diner-urile Torontoului în resto-urile de mare lux din Paris, restaurantele topless din Montreal şi cafenele "fantezi" din Tokio, unde servesc "cameriste" (un fel de gheişe tip fast food...). Toată lumea se destăinuie - chelneriţe din cîrciumi frecventate de camionagii şi maîtres d'hotel (maîtresses?...) cu cămăşi scrobite, chelneriţe siliconate şi / sau îmbătrînite cu tava în mînă. Din meniu: idealuri, percepţia (şi ciupiturile) clienţilor, carieră vs. eşec, Europa vs. America de Nord, greutăţile meseriei, discriminarea (şi solidaritatea inter-femeiască), bacşişuri. O incursiune realistă şi fără fasoane în lumea doamnelor şi domnişoarelor care duc tava şi aduc nota.
Toată lumea se plînge. "De ce miroase a pipi în trenuri?" (Mai) tot timpul. "Toţi tipii bine sunt gay / Toate gagicile mişto sunt cuplate!" Coruri îşi cîntă amarul în toată lumea. Coruri?! De unde şi pînă unde?... Din Helsinki pînă în Melbourne, din Ierusalim şi pîn' la Birmingham. Nu, serios... Doi artişti finlandezi au avut ideea să colecte plîngeri şi să le pună pe muzică. Aşa s-a născut The Complaint Choir Project. "Cafeaua e mereu rece!" Documentarul, amuzant şi mişcător, urmăreşte încercările prin care trec oameni obisnuiţi, uniti de dorinţa de a-şi zice oful, şi începuturile - cu cîntec, evident - a două noi coruri în Singapore şi Chicago.
