Kick-Ass, adaptarea cinematografică a unui comic book recent, preia aceste teme şi merge împotriva lor. Dave, un puşti de liceu fără puteri speciale, mare fan de comic books, decide să devină responsabil şi e convins că poate acţiona ca un supererou - îşi pune o mască, colanţi verzi şi începe să facă ordine în stradă, adică să încaseze pumni cu nemiluita. În timpul ăsta Mindy, fata unui fost poliţist (Nicholas Cage), îşi susţine tatăl în lupta de răzbunare şi de anihilare a unei reţele new-yorkeze de mafioţi. Zisă Hit-Girl în serile în care iese cu tăticul Batman la vânătoare pe străzi îmbrăcată în costumul lui Robin, Mindy ştie să mânuiască toate armele de foc, cunoaşte toate mărcile de bricege şi a crescut cu filmele lui John Woo. Are un gust pentru răzbunare bine format, e abilă şi face măcel, numai că are 11 ani. Nu voi descrie exact ce spintecă şi pe câţi îi mitraliază; imaginaţi-vă doar că Uma Thurman în Kill Bill era o pisicuţă blândă în comparaţie cu acest copil.
Bineînţeles, cei doi supereroi, unul mai mic ca altul, ajung să lupte împreună şi să se completeze - el, un pămpălău pe alocuri haios, ea, un personaj creat să sfideze orice normă morală a unei opere de artă. Poate că pentru un suport cum sunt comics-urile noutatea cu puştoaica-omoară-tot o fi cool, dar când personajul se materializează în interpretarea unei actriţe, devine ciudat. Să prezinţi doi copii, unul lipsit de discernământ, celălalt, lipsit de putere de decizie şi de maturitate morală (poate un copil de 11 ar putea fi stăpân pe o armă, dar sigur nu poate fi încă stăpân pe decizia lui morală) ca pe un cuplu de răzbunători care mai fac şi entertainment pe deasupra, înseamnă o încălcare a limitei. Dar mai există oare vreuna?