Umor testosteronic - Hot Tub Time Machine

Hot Tub Time Machine e o comedioară făcută să le smulgă bărbaţilor suficiente hohote de râs. Situaţiile comice din film derivă din sex, droguri, nuditate şi din competiţie masculină. Nu numai titlul (unul dintre cele mai grozave din istorie) m-a atras la această comedioară deliberat debilă, ci şi faptul că John Cusack apare în ea - e o regulă că n-a prea făcut filme proaste şi, din 1983, a jucat în mai bine de 55.

E greu să găseşti un actor cu o asemenea likeability (mama se referă la el ca la "actorul ăla care ne place nouă") care să aibă o carieră atât de diversă jucând, practic, o variaţie a aceluiaşi tip: un pierde vară narcisist, imatur, trublat, însă amuzant, inteligent şi ataşant. Nu seamănă a star. Seamănă a unul dintre oamenii pe care-i întâlneşti imediat ce ieşi din cinema. Sau, mai bine, cineva pe care l-ai cunoscut toată viaţa. Cusack a produs filmuleţul ăsta care arată ca o glumă între prieteni şi care promite un fun decerebrat (titlul o indică!).

Deşi nu ajunge la nivelul de inventivitate al lui The Hungover, îţi smulge suficiente hohote de râs bazate, în special, pe un umor profund testosteronic (cu alte cuvinte, comedia derivă din sex, droguri, nuditate şi competiţie masculină).

Maşina timpului din jacuzzi

Lou (Rob Corddry, absolut delirant), un party animal de 40 de ani, leşină de la monoxid de carbon, după ce ambalează prea tare motorul maşinii parcate în garaj, pentru că e beat şi ascultă Mötley Crue. Acest lucru e interpretat de către prietenii lui, Adam (John Cusack) şi Nick (Craig Robinson), drept o încercare de sinucidere. Lou e un alcoolic full time, complet iritant, un bădăran mereu în călduri.

Amicii lui cred că acest copil mare, cu o sete de viaţă irepresibilă are nevoie de o nouă incursiune într-o staţiune montană, unde obişnuiau să-şi facă de cap în epocalii ani '80. Împreună cu resturile umane optzeciste vine şi Jacob, nepotul lui Adam, un puşti 100% produs al epocii internet (adică dependent de virtualitate). Staţiunea e în paragină şi nimic nu mai e ca odinioară, în afară de jacuzzi, care se dovedeşte a fi un portal prin care gaşca se teleportează înapoi în 1986. Cei trei trebuie să repete acţiunile versiunilor lor mai tinere ca să se asigure că Jacob e conceput.

Ceea ce urmează e o comedie cu aspect de SF ieftin, care amestecă paradoxurile temporale cu umorul gross out, sordid, replicile brici şi nostalgiile după deceniul hedonismului / SIDA / bandanelor / colanţilor coloraţi / hair-metal-ului. În afară de umorul bazic, Hot Tub Time Machine mai funcţionează şi ca o capsulă a timpului. Totul e despre coafurile, muzica, slang-ul şi ridicolul înduioşător al anilor '80.

E greu de crezut că e vorba de trecutul recent. Pare o lume atât de distantă şi de revolută ca şi Era glaciară. Odată ca niciodată, pe când Michael era negru şi oamenii se întâlneau doar face to face, şi nu pe Facebook. Mă gândesc ce efect ar putea avea comedia la generaţia sub 20. Însă, judecând după râsetele din sală, they got it. Probabil a fost ca şi cum s-ar fi holbat la dinozaurii care populau planeta pe vremea când părinţii lor începeau să dea din cap pe Poison.