În 2003, cei de la Ubisoft lansau o continuare a jocului video după cea de la Macintosh din 1989. Eroul persan care lupta cu două săbii încovoiate uriaşe, care sărea cu uşurinţă pe clădiri şi înfrunta la limită răul a avut un imens succes. Filmul de faţă al Casei Disney a preluat tot ce avea mai bun jocul, a mai adăugat lupte acrobatice, efecte cu adevărat speciale, mult umor, filmări pentru culoarea locală în Maroc şi actori îndelung antrenaţi. Rezultatul e fabulos. Cu un aspect mai dark decât la un film de aventuri obişnuit, cu ralentiuri în scenele de luptă, cu voce sexy din off precum în filmele vechi, machete care taie răsuflarea, mişcări rapide de cameră şi găselniţa lansării în IMAX în 2D, filmul este un must see. Exact în acest format.
Dastan e un mic orfan, care se descurcă datorită rapidităţii cu care se mişcă. Micile sale hoţii nu îl dau niciodată de gol, căci ştie să se cocoţe pe cele mai mici puncte de sprijin, ca să dispară de sub nasul autorităţilor. Dar într-o zi îl vede regele şi îl place atât de mult încât îl adoptă. El creşte alături de cei doi băieţi ai regelui. Ajuns la maturitate, tânărul e trimis să deschidă porţile armatei care vrea să atace oraşul sfânt, Alamut. Dar splendidul oraş nu a mai fost cucerit de 1000 de ani şi înăuntru adăposteşte o prinţesă, păzitoarea unui secret care ar putea să schimbe lumea. Cumva se întâmplă ca cei doi să formeze o echipă...
Mike Newell e creatorul unor foarte reuşite filme romantice, dar şi a intensului Harry Potter and the Goblet of Fire. Exact ca în acesta, şi în astă legendă nu puteţi să vă mutaţi ochii de la ecran. Niciun moment de plictiseală. O poveste ca în 1001 de nopţi, alertă şi la fel de miraculoasă.
Cadre strânse, unele amintind de Lord of the Rings - cum privea Saruman din turn sau Cavalerii Negri alergând pe caii lor -, sărituri peste clădiri ca în Matrix, eroul stând în vârful unei clădiri ca personajul din Jumper. Extrem de multe costume, toate meticulos croite. Decoruri mari cu tot felul de detalii, inclusiv zigurate.
Dincolo de eroul fără frică, e foarte nostimă de urmărit partea cu cei doi care trebuie să rezolve împreună misiunea lor importantă. Şi fuga lui cu prinţesa prin deşert are aerul acela lejer gen The Mummy. Foarte comică răţoiala lor unul la altul, cu glumiţe à la The Taming of the Shrew. Jake Gyllenhaal, un actor care nu s-a temut de roluri controversate, aici, după antrenamente susţinute, e convingător în rol de acţiune. Se vede că îi place teribil să dea viaţă unui astfel de erou. Roşcata Gemma Arterton, focoasă prinţesă brunetă de data asta, a avut un traseu fast, ascendent. De la James Bond Quantum of Solace a ajuns la roluri principale. Cu puţin noroc, poate va călca pe urmele Rachelei Weisz, cu care seamănă întrucâtva. Şi ceva fizic, dar mai ales cu rolul ei din The Mummy, căci îi e dat să vorbească la fel de repede şi de mult ca acolo - foarte plăcută voce -.
Dincolo de şerpii care-şi cască gura de parcă pot să vă înghită şi pe voi din sală, filmul vine cu superefectul acţionării pumnalului care declanşează Nisipurile Timpului. Posesorul se dedublează şi se transformă în nisip fluid, moment când trecutul poate fi retrăit şi ştiut numai de protagonist timp de 10 secunde. Un efect mai frumos decât cel al transformării lui Sandman în Spider-Man 3.
Sunetul nisipului care curge, oraşul de sub oraş ca în National Treasure, prăbuşirile de decor, armele, vrăjitorul Hassanit, negrul aruncător de cuţite şi negustorul (foarte, foarte delicios Molina, greu de recunoscut sub turban, părul lung şi dintele de aur care-i sclipeşte din gură) sunt toate atuuri.
Cu împărţire maniheistă, ca în basme - bunul e frumos, sus e lumina, răul e urât sau desfigurat, în subteran se întâmplă tot felul de chestii malefice -, filmul acesta de aventuri, de acţiune, de la producătorii The Pirates of the Caribbean, este 100% entertaiment. Şi, în plus, vine cu o morală de fabulă. Şansa există chiar şi pentru cei aparent defavorizaţi, cei puternici şi buni sunt destinaţi să se întâlnească. Lupta crâncenă pentru putere nu duce nicăieri. Păi da.