Bună să-ţi fie inima! - The Good Heart

Veşti bune pentru fanii lui Noi albinoi: Dagur Kari revine cu un al treilea film care-ţi merge direct la inimă, The Good Heart, turnat în engleză şi parţial la New York, dar în perfectă concordanţă cu umorul atât de special al regizorului islandez şi simpatia lui absolută pentru personaje lunatice şi inadaptate.

Aproape că mi s-a şters din memorie faptul că acum vreo trei ani, Dagur îmi scria un e-mail, cerându-mi o adeverinţă - ei bine, da, adeverinţă - că filmul său de debut, Noi albinoi, a câştigat Trofeul Transilvania la cea de-a doua ediţie a TIFF-ului clujean. Hârtia, spunea el, era esenţială pentru a-i facilita obţinerea unui permis de filmare în Statele Unite. Suna uşor suprarealist, dar cum ajunsesem să cunosc foarte bine universul şi logica lui Kari (fan declarat al TIFF-ului, pe care l-a vizitat de două ori, lăsând în urmă un grup solid de adoratori), m-am executat fără să cer prea multe explicaţii.

Peste câteva luni, aveam să citesc că da, într-adevăr, islandezul urmează să facă un film în engleză şi că îi curtează pe Ryan Gosling şi Tom Waits pentru cele două roluri principale. Mi-am adus aminte de toate astea când am dat ochii cu filmul propriu-zis, intitulat The Good Heart, în programul festivalului de la Goteborg. Nici urmă de Gosling şi Waits pe generic, dar noua distribuţie nu era cu nimic mai prejos: Brian Cox, în rolul proprietarului unui bar din Brooklyn, respectiv Paul Dano (din Little Miss Sunshine şi There Will Be Blood) - în cel al unui homeless sinucigaş.

Povestea e simplă, chiar dacă unii cronicari au numit-o, pe nedrept, simplistă: un bătrân cinic şi mizantrop care înjură cum respiră "colecţionează" atacuri de inimă care-l bagă, periodic, în spital şi recuperează un tânăr sinucigaş cu suflet caritabil căruia vrea să-i predea filozofia lui abrazivă de viaţă, la pachet cu cheia barului său delabrat. Nu de alta, dar fiecare nou infarct i-ar putea fi fatal. Regulile barului sunt simple şi crude: nu legi prietenii cu clienţii vechi; pe cei noi îi "încurajezi" să nu mai calce niciodată pe acolo; iar accesul femeilor este strict interzis. Mai mult: "noi nu suntem aici ca să-i salvăm pe oameni, ci ca să-i distrugem", zice bătrânul înăcrit către tânărul bun ca pâinea caldă.

Alchimia dintre cele două personaje cum nu se poate mai complementare e fantastică şi poţi jura cu mâna pe inimă că un transfer - de personalitate? - e pe cale să se întâmple de-a lungul istoriei. Originalitatea filmului vine însă din inteligenţa mucalită a lui Dagur care are inspiraţia de a concepe totul ca un soi de sitcom întunecat, infuzat de umor sec şi o emoţie cum nu se poate mai genuină şi populat de o faună zănatecă al cărei trecut nu este niciodată explicat.

Există, de pildă, clientul care, timp de zece ani, intră în bar la aceeaşi oră, comandă un espresso pe care-l bea în tăcere şi pleacă. Există, la aceeaşi tejghea tocită de vreme, un gunoier, un gigolo şi proprietarul florăriei de vizavi. Există, undeva într-o cuşcă, o gâscă îndopată zilnic cu delicatese pentru apropiata masă de Crăciun. Există, finalmente în cadru, şi o femeie, o stewardesă franţuzoaică dată afară pentru că i-e frică să zboare. Şi, mai presus de toate, există bărbatul misterios pe care-l uită Dumnezeu la bar, în faţa unui şir de păhărele de tărie, care de-a lungul întregului film nu scoate nici o vorbă - deşi este jucat de unul dintre cei mai importanţi actori danezi, Nicolas Bro.

La Dagur Kari, muţenia personajelor face însă cât o mie de cuvinte şi e cheia de lectură ideală a filmelor lui.

Am vrut să-i scriu lui Dagur să-l întreb dacă acel bar înecat în fum de ţigară din film (House of Oysters) chiar există undeva într-un colţ ciudat din Brooklyn, dar am aflat că decorul din The Good Heart a fost în întregime creat în Reykjavik şi că doar câteva filmări de exterior s-au făcut în America. M-am trezit însă cu un nou e-mail de la Dagur care, cu aceeaşi candoare zen - a lui şi a filmelor lui - îmi pune ceea ce el numeşte "o întrebare ciudată", legată de o anecdotă pe care i-am povestit-o la TIFF. În caz că va folosi răspunsul meu în scenariul pe care-l scrie acum, o să vă prindeţi instantaneu despre ce e vorba cînd veţi vedea noul său film.