Toate-s vechi şi nouă toate - The Twilight Saga: Eclipse

Lansată (mai bine zis vărsată) în Statele Unite în 4.416 săli şi 193 IMAX -uri, în 30 iunie - cea mai largă premieră din istorie -, a treia parte a francizei Twilight speră să bată recordurile şi în România, unde are premiera în 2 iulie 2010. Campania de marketing e mai agresivă ca până acum. Fanii români au fost chemaţi pe 1 iulie în Parcul Naţional din Bucureşti la o, pardon de expresie, "convenţie" (de la englezescul "convention" - adunare, congres). De fapt, The Twilight Saga: Eclipse e mai convenţional decât a doua parte şi mai lent decât amândouă la un loc. Dar, probabil, fanii îl vor iubi aşa cum e.

Ideea schimbării regizorului Chris Weitz cu David Slade poate nu s-a datorat numai faptului că The Twilight Saga: New Moon era în postproducţie când The Twilight Saga: Eclipse se pregătea să intre în filmări, ci şi dorinţei producătorilor ca fiecare film al seriei să poarte amprenta unui alt regizor. Dintre cele trei părţi cea mai originală rămâne tot cea a lui Chris Weitz (deşi nu toţi fanii i-au apreciat munca), singurul care a sesizat că o abordare metatextuală mai ironică n-ar fi dăunat francizei.

Adevărul e că niciunul dintre regizorii de până acum n-a reuşit să exploateze la toate nivelurile romanele lui Stephenie Meyer şi să pună corect ideile în context. Poate că nu Gus Van Sant, Night M. Shyamalan sau Bill Condon, ci Sofia Coppola (toate numele fiind vehiculate până acum pentru cârma părţii a patra) ar pune pe şine o maşinărie care riscă să se împotmolească în propriile-i angrenaje pentru că nu a ştiut de la bun început să construiască durabil.

The Twilight Saga: Eclipse e, probabil, cel mai nereuşit film al seriei Twilight, lucru care se poate datora şi vitezei cu care a fost făcut. După ce a scris primele două părţi, Melissa Rosenberg rămâne în vechile clişee găsind cu greu o deschidere spre partea a patra. Orizontul tematic s-a restrâns tot mai mult, deşi The Twilight Saga: Eclipse aduce în sfârşit momentul absolvirii liceului, ceea ce e pentru Bella un prag al maturizării pe care vrea în mod asumat să-l treacă alături de vampirul Edward.

Până acum - nu cred că se mai îndoieşte cineva - iubirea castă dintre Bella şi Edward punea un semn de echivalenţă între pulsiunile erotice şi instinctul de a ucide. Pendulând între Eros şi Thanatos (lucru deloc nou pentru mitologia vampirilor), cei doi aveau de partea lor legiuni întregi de adolescenţi cu instincte fremătânde, pentru care identificarea cu Edward era un ajutor în asumarea propriilor dificultăţi de integrare, în vreme ce Bella îi consola cu ideea că nu sunt singurii care se simt străini în propria lume.

Acum, Bella i-o spune verde-n faţă lui Edward: "şi eu mă simt diferită, de aceea vreau să fiu de-a voastră". Lipsa de subtilitate caracterizează întreg filmul. În plus, acesta curge cu o bizară lipsă de ritm. Nu e faptul că secvenţele de luptă sunt puţine, ci că personajele petrec mult timp vorbind taca-taca, dar repetând de fapt vechi clişee cu o lentoare care te face să vrei să intri cu forţa în cabina de proiecţie şi să tragi de film în jos.

Toate-s vechi şi nouă toate: Bella vrea să i se dea lui Edward, acesta nu vrea să o facă să sufere, transformând-o în vampir, tatăl Bellei nu are încredere în Edward, Jacob vârcolacul nu-l suferă nici el pe Edward pentru că o iubeşte pe Bella. Dar o schimbare tot intervine în momentul apariţiei unui duşman comun, ceea ce va reorienta adversarii în ideea protejării Bellei.

Există, într-adevăr câteva scene cu cheiţă comică, dar senzaţia că nu sunt exploatate cum trebuie ţi-o dă şi faptul că nu înţelegi exact poziţia autorilor faţă de toate personajele. Jacob e cel mai ciudat: El e ridicol de la natură? Taylor Lautner îl joacă intenţionat aşa ori pur şi simplu joacă prost? Apariţiile lui la bustul gol, ca şi cum s-ar materializa în fantasma unei adolescente dintr-o comedie de vară, sunt oricum printre cele mai haioase momente ale seriei.

Rivalitatea amoroasă dintre vârcolacul Jacob şi vampirul Edward ar fi putut da ocazia unor schimburi de săgeţi mai picante decât ceea ce vedem pe ecran: Jacob, "viclean copil de casă", umflându-se ca un cocoş în vreme ce glacialul Edward se ariceşte în ciuda unor presupuse colici abdominale care îl fac mai nou să strâmbe şi gura când vorbeşte. Dacă se socoteşte şi umorul involuntar, atunci da, The Twilight Saga: Eclipse are umor.

Această a treia parte, prin lipsa de viziune şi de fermitate a regizorului David Slade, scoate cel mai mult în evidenţă jocul neprofesionist al celor trei staruri. E nedrept că actori într-adevăr talentaţi ca Dakota Fanning, Anna Kendricks, Catalina Sandrino Moreno sau Bryce Dallas Howard sunt ţinuţi în umbra unor figuri transformate în vedete pentru a vinde un produs.

În ciuda succesului de public, The Twilight Saga: Eclipse e departe de ce ar fi putut fi. E şi păcat că din materialul oferit de romane - sau mai degrabă sugerat de ele -, producătorii şi regizorii au exploatat atât de puţin. Succesul seriei e un semn cel puţin că producătorii au intuit perfect potenţialul romanelor şi felul cum ele vor fi absorbite de adolescenţi. Să sperăm că partea a patra, Breaking Dawn, va fi "un nou început".

După premiera din noaptea de 30 iunie, Twilight a bătut recordul, strângând deja în Statele Unite peste 30 de milioane de dolari şi depăşind succesul părţii precedente a seriei, The Twilight Saga: New Moon care vânduse bilete de 26,3 milioane de dolari la premieră. Suma include şi milionul de dolari strâns din sălile IMAX, filmul depăşind succesul lui Transformers: Revenge of the Fallen, care făcuse 959.000 de dolari în noaptea premierei, în sălile IMAX.

The Twilight Saga: Eclipse
regia David Slade
cu Kristenn Stewart, Robert Pattinson, Taylor Lautner, Dakota Fanning, Anna Kendricks, Bryce Dallas Howard, Billy Burke, Catalina Sandrino Moreno