Cea mai sumbră operă a lui Vinterberg - Submarino

Thomas Vinterberg a declarat că Submarino este cea mai sumbră operă a sa; şi vorbim aici despre omul care, ȋn 1998, făcea primul film ce respecta normele austere stabilite de Dogma ʼ95: Festen / Sărbătoarea, a cărui poveste a şocat toţi spectatorii pe care i-a impresionat ȋn vreun fel; ceilalţi - adică cei care au respins toată seria de dezvăluiri, calcule şi reacţii ȋmpietrite ca pe o făcătură ieftină, lipsită de adevăr uman - nu vor fi impresionaţi nici de Submarino.

Cei doi fii preadolescenţi ai unei femei alcoolice ȋşi neglijează frăţiorul nou-născut, de care ştiu că numai ei pot avea grijă, şi, ȋn curȃnd, ȋl descoperă mort. Soarta ȋi desparte pe cei doi fraţi, dar trauma ȋi urmăreşte pe fiecare ȋn parte. Nu se poate spune cum anume se manifestă această traumă, căci Vinterberg apelează la o elipsă de cȃteva decenii şi ȋi redescoperă cȃnd vieţile lor sunt deja insuportabile; numai că, ȋn ciuda ghinionului inimaginabil care ȋi urmăreşte, evenimentele evoluează spre o reȋntȃlnire caldă ȋn ȋnchisoare - ceea ce Vinterberg numeşte ȋn interviuri "un final optimist".

Submarino e un fel de film noir din care lipseşte scena seducţiei, sau a angajării, sau orice alt moment de cumpănă care dă de ȋnţeles că, ȋn spatele unei decizii proaste a unui protagonist, se află speranţa sinceră că va avea ceva de cȃştigat. Ar putea exista, ȋn ficţiune, o lume ȋn care, din omenie, ȋţi laşi două minute prietenul cel mai bun cu amanta, şi cȃnd te ȋntorci, ȋl descoperi ȋngrozit şi o descoperi moartă; dar lumea aceasta trebuie să aibă coerenţa ei, or Vinterberg e prea preocupat să bifeze scene deprimante ca să ȋncerce să ȋnţeleagă cum anume se leagă una de alta.
 
Festen avea de cȃştigat din restricţiile impuse de Dogma ʼ95, pentru că acestea limitau, atȃt cȃt puteau, o concepţie regizorală care face lumea filmului şi mai "sumbră". Unghiurile de filmare din Festen erau atȃt de amestecate, ȋncȃt ȋncepeau să semene, din cȃnd ȋn cȃnd, cu punctul de vedere al unui nou-venit inocent. Submarino, ȋn schimb, nu se jenează să ȋnece totul ȋntr-o atmosferă sobră ca aceea din oricare film hollywoodian "serios". Parcă ar fi trecut vremurile acelea ȋn care fiecare suferea ȋn felul lui...