Filmul ediţiei a XIV-a a festivalului Săptămâna Internaţională a Muzicii Noi va fi difuzat în premieră la TVR Cultural sâmbătă 25 septembrie şi 2 cotombrie, de la ora 9.30. Structurat în două episoade cu durata de 30 de minute fiecare, filmul acestei prestigioase şi unice manifestări de gen din România, cel puţin prin amploarea ei, conţine câteva elemente de noutate atât prin natura subiectului, cât şi prin maniera jurnalistică, respectiv cheia estetică în care a fost abordat acest generos şi în acelaşi timp delicat domeniu artistic.
Încă de la genericul de început, telespectatorul este avertizat asupra unei maniere nonconformiste a decupajului, nu de puţine ori imaginea contrapunctând textul comentariului sau cel al scurtelor fragmente de interviu sau speculând dimensiunea spectaculară a actului interpretării. Derularea semnificaţiilor implicite continuă şi în cazul genericelor capitolelor, ce grupează evenimentele festivalului după semnificaţia lor şi nicidecum după „tradiţionalele” criterii de agendă conform cărora materialul s-ar fi transformat într-o plictisitoare şi perdantă enumerare.
Filmul SIMN - 14 este conceput nu pentru a gâdila orgoliul celor de azi, ci pentru a atrage şi a-i face şi mai curioşi pe cei de mâine, ce sperăm că vor frecventa din convingere manifestările de gen. Ideea principală, aşa cum s-a desprins din declaraţiile dăruite cu generozitate de personalităţi ale acestui domeniu, cât şi din mesajul opusurilor prezentate în festival, se referă la responsabilitatea cu care ar trebui să privim momentul de vârf pe care creaţia şi interpretarea românească de muzică contemporană îl traversează în această perioadă, dar şi mereu fragilul echilibru între avangardă şi valorile devenite din ce în ce mai repede „repere clasice”.
Realizatorul filmului a împărţit materialul în capitole ale căror titluri precum Interpreţii, Portret/e, Spectacolul, Compozitorii, vorbesc pe rând despre câteva dintre atât de incitantele probleme (de fapt ale noastre ale tuturora) cu care se confruntă creatorii actului artistic, fie ei compozitori sau interpreţi. Portret/e-le sunt dedicate lui Barry Webb şi respectiv Daniel Kienzy doi dintre cei mai mari prieteni ai muzicii contemporane româneşti, pentru ca Spectacolul să dea telespectatorului o sperăm elocventă măsură a posibilităţilor surprinzătoare, practic nelimitate, pe care arta spectacolului a conferit-o acestei ediţii.
Ultimul capitol, intitulat Fermecătorul paradoxal încheie într-o notă personală Filmul SIMN - 14 aşa cum realizatorul Virgil Oprina ne-a obişnuit şi în producţiile sale anterioare. Dar despre conţinutul şi mai ales despre semnificaţia acestui scurt adagiu sperăm să vorbească cu sine însuşi fiecare dintre cei ce vor urmări programul.