Poveşti cu bogaţi şi servitoare ciudate - Hanyo / The Housemaid

Filmul lui Im Sang-soo, Hanyo, este un remake al filmului cu acelaşi nume din 1960 în regia lui Ki-young Kim. Ambele versiuni spun povestea unei servitoare care rămâne însărcinată cu patronul ei, un compozitor, însă abordările sunt aproape diametral opuse. Varianta nouă este un film agreabil, dar poate dezamăgi dacă este raportat la orginal - filmul lui Ki-young Kim este un thriller, considerat filmul său cel mai expresionist.

Im Sang-soo rămâne într-un registru mult mai paşnic, subiectul având o evoluţie mai apropiată de formula soap-opera: până la finalul ce intervine brusc şi şocant, nici urmă de servitoare ciudată care prinde şobolani cu mâinile goale şi îşi seduce patronul. Eun-yi, servitoarea imaginată de Im Sang-soo este, din contră, o fată bună, naivă, care se lasă sedusă de compozitorul cu aere de macho. Intenţia a fost probabil aceea de a merge dincolo de imitarea originalului, însă rezultatul poate fi prea "cuminte" pentru a stârni interesul.
 
Im Sang-soo operează aceste schimbări în poveste pentru a putea să o plieze pe stilul său, pe temele sale predilecte. Totul se învârte în jurul femeilor, care sunt atât victime, cât şi agresori; conştient sau nu, fac schimb de roluri. Balanţa de putere se înclină în permanenţă, însă, strict în interiorul universului feminin. Într-adevăr, bărbatul este cel care stârneşte conflictul iniţial, dar agravarea consecinţelor acţiunilor sale este cauzată tot de femei, de intervenţia servitoarei bătrâne (Byeong-sik), a soţiei (Hae-ra) şi, mai ales, a mamei acesteia, soacra lui Hoon.
 
Chiar dacă povestea rămâne în mare parte în limitele convenţionalului (cu excepţia finalului), Hanyo captivează spectatorii din punct de vedere vizual. Cu mişcări ample ale camerei, senzuale, ameţitoare uneori, Im Sang-soo explorează decorul luxos (cel mai scump platou de film construit vreodată în Coreea de Sud) ce caracterizează foarte bine această familie care consideră că orice greşeală poate fi răscumpărată cu bani. Dacă în versiunea iniţială familia era una din clasa mijlocie, în versiunea actuală a filmului aceasta devine o familie foarte bogată privită de Im Sang-soo cu un excelent simţ al ridicolului, realizând o caricatură a clasei sociale căreia îi aparţin.

Regizorul nu ratează nici o ocazie pentru a ne familiariza cu gusturile lor rafinate în materie de mâncare şi vinuri, pe care le degustă tacticos cu aere de experţi. Îşi petrec timpul împreună ascultând muzică clasică într-o sală special dotată cu un sistem de boxe cu design ultra-futurist. Şi servitoarele sunt supuse unei etichete stricte - trebuie să arate în permaneţă impecabil, să îşi poarte pantofii cu tocuri de 12 cm chiar şi atunci când spală cada.
 
Varianta lui Im Sang-soo pentru Hanyo are şanse aproape nule să satisfacă apetenţa pentru thriller a celor care apreciază filmul original. Însă un spectator care nu îl vizionează influenţat de aşteptări de acest gen se poate lăsa cucerit de ironia critică a regizorului atunci când priveşte această lume a bogaţilor, abordare care e în mod cert în avantajul filmului.

Film prezentat în cadrul Competiţiei Oficiale a Festivalului Cannes, 2010