Incidentul decolării întârziate de la Shanghai din cauza aranjării greşite a bagajelor din avion a fost transformat într-o ştire de televiziune. Până la urmă ce contează? Dacă exişti la ştiri sau dacă eşti elementul incontestabil pozitiv al unei zile reprezentative pentru imaginea României la Expoziţia Mondială din China?
Un incident absolut banal pentru aviaţie, şi instrumentiştii din Orchestra Naţională Radio erau recunoscuţi de rude la televizor în imaginile surprinse de cameramanii din delegaţia României în avionul a cărui decolare fusese întreruptă la Shanghai. De fapt, nu era o ştire. Dar e vară, era weekend, nu se întâmpla nimic...
3.000 de spectatori chinezi
Ştirea ar fi fost alta, aceea că Orchestra Naţională Radio, Damian Drăghici şi Grigore Leşe susţinuseră în faţa a mii de spectatori chinezi un concert de succes, organizat de Ministerul de Externe cu sprijinul Institutului Cultural Român.
Ziariştilor de la televiziunile de ştiri prezenţi acolo le-a scăpat faptul că imensa Sală Roşie din complexul Expoziţiei Mondiale de la Shanghai a găzduit săptămâna trecută un spectacol care a încheiat diversele şi picantele întâmplări ale Zilei României într-o manieră care a reuşit să mulţumească pe toată lumea, începând cu oficialităţile române şi chineze prezente şi ajungând la publicul asiatic, care venise dornic în cel mai sincer şi mai natural mod să cunoască oferta culturală românească.
Şi este vorba despre un public foarte numeros, sala având aproape 3.000 de locuri, între spectatori găsindu-se atât localnici, cât şi turişti de diferite naţionalităţi, care nu au fost atraşi acolo cu cadouri, ca la pavilion, ci cu muzică de calitate.
Etno-jazz cu Damian Drăghici
Succesiunea de genuri aleasă pentru acest concert final a avut o notă de rafinament bine-venită la finalul unei zile extrem de colorate şi de discutate, muzica simfonică a Orchestrei Naţionale Radio, urmată de jazzul de inspiraţie românească a lui Damian Drăghici şi de episodul folcloric tradiţional semnat Grigore Leşe dovedindu-se o soluţie perfect aleasă pentru situaţia respectivă.
De altfel, în contexte de acest gen, de reprezentare la nivel naţional, Orchestra Naţională Radio nu se afla la prima experienţă, cele mai recente apariţii de gen fiind la expoziţia mondială similară din 2005 din Japonia sau la Zilele Culturale ale Băncii Centrale Europene de la Frankfurt, din octombrie 2009.
Deşi orchestra era amplificată, am asistat la unul dintre cele mai calde concerte ale Orchestrei Naţionale Radio, peste tot plutind un tip de entuziasm care se naşte în astfel de seri magice, în care fiecare dintre artişti se simte special pentru o ţară care, în mod obişnuit, nu are uzanţa de a-şi considera artiştii indispensabili.
Cei trei muzicieni tineri aflaţi în faţa unei orchestre pline de viaţă, dirijorul Tiberiu Soare, violonistul Alexandru Tomescu şi pianistul Horia Mihail i-au cucerit pe toţi cei prezenţi demonstrând că România poate fi reprezentată convingător şi fără a apela automat la sarmale şi mămăligă.
Leşe, mai puţin accesibil
Trecerea în lumea jazzului de inspiraţie etnică a fost foarte firească, iar Damian Drăghici şi-a dozat cu inteligenţă alternanţa repertorială, astfel încât să-şi atragă aplauzele celor prezenţi. Finalul serii i-a aparţinut lui Grigore Leşe şi grupului său cu care a fascinat publicul din cele mai diverse colţuri ale Europei, autenticitatea indiscutabilă a opţiunii sale fiind mai greu accesibilă publicului chinez, dar nu mai puţin valoroasă.
Bun-gust, varietate, proporţionare şi calitate a mesajului artistic - acestea au fost impresiile pe care le-a lăsat această seară în miezul unui "oraş în oraş" care rămâne până la sfârşit de octombrie 2010 Expoziţia Mondială de la Shanghai. Se pare că România a fost una dintre puţinele ţări care a prezentat un spectacol de o asemenea anvergură, iar investiţia făcută a fost o opţiune pe cât de curajoasă, pe atât de reuşită.