Deocamdată sunt trei - Mihai Gligor, Oana "Dodo" Răsuceanu şi Dorina Oargă, şi toţi au funcţii de conducere, iar până la începerea Festivalului Tribeca din Doha, 26 octombrie 2010, mai pot veni şi alţii din echipa TIFF-ului, ceea ce îi face pe colegii din staff să glumească despre "mafia românească". Românii din Doha au povestit pentru HotNews.ro despre sarcinile lor şi despre cât de mare e diferenţa dintre munca la un festival românesc şi unul dintr-o ţară bogată.
E al doilea an când în echipa care organizează Doha Tribeca Film Festival lucrează şi trei români. Prima oară a fost anul trecut, când festivalul a avut şi prima ediţie. Primul a plecat Mihai Gligor, care e în România secretarul general al Festivalului Transilvania (TIFF), ocupându-se şi de Asociaţia pentru Promovarea Filmului Românesc (APFR), şi care a lucrat într-un an şi pentru festivalul de la Chicago. El a fost cel care le-a recomandat pe colegele sale de la TIFF, Oana Răsuceanu şi Dorina Oargă, iar CV-urile lor au fost mai mult decât satisfăcătoare.
De câţiva ani, Mihai Gligor organiza la Cannes standul românesc. În acest an el a venit pe Croazetă trimis de Institutul de Film din Doha, unde supervizează din luna martie departamentul de promovare internaţională. Are un contract semnat pe un an şi o droaie de responsabilităţi, mai ales că institutul abia s-a înfiinţat.
"Munca mea înseamnă tot ce ţine de promovarea internaţională a institutului, al cărui cel mai important proiect a fost lansarea de la Cannes cu tot ce a implicat ea, inclusiv standul şi petrecerea cu peste 1300 de invitaţi, printre care Martin Scorsese, Mallika Sherawat (big Bollywood star), Jean-Jacques Annaud, Harvey Weinstein, Stephen Baldwin, delegatul general al Festivalului de la Cannes, Thierry Frémaux, dar şi Radu Muntean, Maria Popistaşu, Mihai Chirilov şi Iulia Rugină", spune Mihai Gligor. (Poze aici de la petrecerea lăudată şi de Variety).
"Într-un fel e ca şi la noi - o extindere de la TIFF la APFR, doar ca aici avem şi posibilitatea de a finanţa filme", mai spune Mihai Gligor despre The Doha Film Institute, care mai are proiecte educaţionale şi parteneriate cu Festivalul Tribeca din New York, World Cinema Fund (înfiinţat de Martin Scorsese) şi Maisha' Filmmaker Labs fondat de Mira Nair.
În această perioadă, Mihai Gligor se ocupă de Programing operations, adică de partea logistică legată de filmele din festival, şi de departamentul Venues, adică de managementul cinematografelor unde sunt proiectate filmele. E un pas înainte. Anul trecut conducea departamentul de invitaţi, adică avea în grijă 300 de VIP-uri ("gigantic din punctul meu de vedere") cu o echipă de 16 fete ("greu de manageriat, crede-mă"). Ca treaba să iasă şi mai bine, departamentul s-a rupt acum în trei bucăţi mai mici. Dar şi echipa festivalului creşte.
În privinţa comparaţiei cu România, evident că diferenţele de buget sunt mari ("ceea ce îţi dă un confort pentru că nu trebuie să te limitezi la lucruri mici, dar şi stresul şi responsabilităţile sunt pe măsură"), însă ceea ce poate părea surprinzător e că "cei de aici studiază şi iau în serios modelul românesc. Anul ăsta chiar am vrut să aducem în juriu pe unul dintre regizorii noului val, dar programul nu i-a permis."
Pentru Mihai Gligor, plăcerea de a lucra pentru Institutul de Film din Doha ţine de experienţa de "a juca în altă ligă", de faptul că lucrează cu profesionişti şi că poate avea acces la modul de lucru şi la informaţiile celor de la Tribeca. Şi banii sunt evident mult mai mulţi decât în România. În plus, "la Doha nu sunt câini pe stradă, taximetrişti cu manele, serialul Elodia, etc". Dar sunt şi neplăceri, mai ales temperaturile care ajung la 50 de grade, precum şi umiditatea ridicată.
În timpul liber, la mall
Căldura i-a făcut pe români să se adapteze din mers loisir-ului local. Oana Răsuceanu povesteşte cum şi-a petrecut prima zi liberă: "Am văzut două filme la mall, Inception şi Toy Story 3. Aici oamenii îşi petrec timpul liber numai la mall. Afară sunt 50 de grade, înăuntru 18; afară eşti înconjurat de nisip, înauntru ai magazine, restaurante, locuri de joacă, cinematografe, cafenele... tot. Asta e marea ciudăţenie. Noi tânjim după aer, ploaie, verde, seri la terasă. Ei, desigur, nu duc lipsa acestor lucruri pentru că nu le cunosc. Ghici ce am făcut următorul weekend? Am mai văzut unnou film la mall (Despicable Me)."
Pentru Oana Răsuceanu, care stă la Doha (la fel ca Dorina Oargă) din iulie până în noiembrie, festivalul înseamnă plăcerea reîntâlnirii cu prietenii de anul trecut (colegii sunt din America, Marea Britanie, Canada, Qatar, Cehia, Egipt, Franţa, Italia), dar şi faptul că e obligată să se autodepăşească ("N-ai cum să spui că nu poţi sau că nu vrei să faci ceva, trebuie să găseşti variante şi soluţii pentru orice"). Dacă în 2009 ea a lucrat ca Registration Coordinator în cadrul departamentului Guest Relations, acum a fost promovată Volunteer Manager, ceea ce înseamnă că va conduce între 800 şi 1000 de voluntari.
"Timp de o lună, imediat după terminarea Ramadan-ului, vom avea un soi de training al voluntarilor. Apoi, în apropierea festivalului, vom avea două întâlniri grandioase, în care vor primi programul şi informaţiile detaliate despre responsabilităţile fiecăruia", spune Oana Răsuceanu, care la TIFF este Director de Comunicare, şi care acum va avea în subordine directă un coordonator şi doi asistenţi, plus coordonatori ai voluntarilor din fiecare departament mare (Guest Relations, Production, Hospitality, Venues, Communications).
Tot ea continuă: "Nu ştiu dacă am mai multe de făcut decât la TIFF, dar cu siguranţă am de făcut cu totul alt gen de lucruri. Dacă anul trecut mi se părea ireal că-ţi poţi permite să visezi un covor roşu cu De Niro şi asta chiar să se întâmple, acum am senzaţia că nu am plecat înapoi, acasă, niciodată."
Anul trecut, românii erau impresionaţi de imaginea oraşului care seamănă cu o pădure de zgârie-nori apărută de nicăieri în plin deşert, Doha e acum un loc familiar. Şi pentru Dorina Oargă noul "acasă" înseamnă colegii şi atmosfera de lucru. Dacă la TIFF ea se ocupă de Relaţii Internaţionale, iar anul trecut a fost la festivalul din Doha Industry Coordinator, acum a fost promovată Filmmakers & Industry Managerşi va conduce o echipă de opt oameni.
"Asta înseamnă că sunt responsabilă atât de partea de invitaţi din industrie, cât şi de cei care urmează să-şi prezinte filmul în festival (adică actorii, regizorii, scenariştii celor peste 40 de filme din selecţia de anul acesta)." În momentul de faţă, Dorina Oargă tocmai îşi alcătuieşte echipa.
O greşeală şi pleci acasă
Tot în prezent se lucrează "oficial" de la 9.30 dimineaţa până la 7 seara, deşi apar şedinţe care pot ţine până noaptea. Programul e încă "lejer". Dorina Oargă: "E bine că avem deocamdată toate weekend-urile din august libere. Din septembrie vom fi din ce în ce mai agitaţi şi chiar şi acea unică zi liberă ştim că va fi cât se poate de plină de urgenţe". Deci prea puţin timp pentru organizatori de a se bucura de luxoasele apartamente de hotel în care au fost cazaţi. În serile liniştite, gătesc împreună şi joacă wii. În ziua liberă, dacă e chiar liberă, se plimbă prin souk, închiriază o maşină şi dau o raită prin oraş sau intră la mall.
În acest an ediţia va fi mai amplă decât anul trecut - mai lungă, cu mai multe locuri de desfăşurare şi mai multe evenimente speciale. Deci va fi mai mult de lucru. Însă, la fel ca anul trecut, pretenţiile pentru cei din staff sunt foarte mari. O singură greşeală, şi pleci acasă.
Robert De Niro nu a apărut încă la Doha, dar e prezent în întâmplările amuzante pe care cei din echipa Festivalului Tribeca din New York le povestesc colegilor străini. Festivalul Tribeca din Doha e fratele mai mic al celui de la New York şi a fost înfiinţat cu scopul de a susţine cinematografia din Orientul Mijlociu. Dacă alte festivaluri (cum e cel de la Salonic) se restrâng în 2010 din pricina crizei, Doha Tribeca Film Festival are în acest an două jurii şi premii totale de 420.000 de dolari.
E adevărat, pregătirile nu au ajuns nici la jumătate, dar cei care lucrează pentru festival îşi fac deja planuri pentru vacanţa de după. Dacă Mihai Gligor va rămâne legat de glia din Qatar până la începutul anului viitor, fetele speră ca imediat după festival să dea o fugă împreună cu alte colege să vadă India. Până la urmă, marele avantaj al unui asemenea job e că îţi permite să vezi lumea.