IconArts este un produs cultural care fiinţează de opt veri şi face un racord cu cele mai noi tendinţe din muzică, dans, artă dramatică sau fotografie. Academia IconArts "ameninţă" cu manifestări care vor avea loc la toamnă în Bucureşti şi în Cluj şi care vor consta în happening-uri cu proiecţii video, dans şi muzică, după reţeta casei.
Cursurile de măiestrie, concertele, evenimentele de fuziune între arte reprezintă un interesant experiment de diversitate în unitate sub semnul Festivalului (internaţional) Academia Icon Arts. Avem de-a face cu o întâmplare culturală care contaminează prin calitate şi prin seriozitatea cu care propune treceri elegante peste tabuuri.
Datele statistice au relevanţa lor, dar IconArts îşi propune mai mult decât o simplă acumulare cantitativă. Pentru conformitate, dimensiunile acestui eveniment care s-a desfăşurat timp de două săptămâni, până la 8 august 2010, în Sibiu, Cisnădie, Cisnădioara, Mediaş, Biertan şi Târgu-Mureş, au fost următoarele: 105 cursanţi şi 22 de profesori din Liban, Italia, Spania, Grecia, Germania, Olanda, China şi România, care au susţinut cursuri în domeniile compoziţie, muzicologie, interpretare muzicală, muzică de cameră şi orchestră, chitară, canto şi pian, secţiunile de jazz, dans şi happening coregrafic, artă dramatică, improvizaţie literară şi fotografie.
Manifestări la Cisnădie şi Cisnădioara
Partea de festival a cuprins 20 de concerte, iar evenimentul a fost posibil datorită conlucrării financiare şi organizatorice dintre Exces Music, Uniunea de Creaţie Interpretativă din România (UCIMR) şi primăria oraşului Sibiu, festivalul aflându-se sub patronajul domnului Klaus Johannis, primarul Sibiului.
Impresionant, desigur, dar totuşi nu îndeajuns pentru a reda o atmosferă de libertate spirituală care are şansa de a deveni marca acestei manifestări. Este vorba despre o chimie altminteri omenească şi perfectibilă, în care îşi spun cuvântul farmecul locurilor - este vorba despre zona Cisnădiei şi a Cisnădioarei, unde s-au desfăşurat cursurile - concursul deloc pasiv al factorului administrativ local şi mai ales toţi cei care au venit în contact cu schimbul de idei, care prin excelenţa profesorilor şi tinereţea cursanţilor s-a aflat la cote apreciabile.
Am avut privilegiul de a fi tangent cu un şir de fapte situate în zona vie şi neastâmpărată a comunicării culturale. Chiar dacă muzica a avut partea leului, prezenţa celorlalte arte, intersecţia lor fie prin intermediul cursanţilor, fie a celor întâmplate pe scena de concert, au rotunjit producţia unei binevenite ieşiri din decorul cotidian. Ce bine este să vii în contact cu "criza" plăcerii de a găsi soluţii, cu "urgenţa şi pericolul" generat de ridicarea de noi probleme...
Bucuria studiului
Aerul preocupat pe care îl au cei foarte tineri - indiferent de vârstă - în faţa unor obstacole precum eficienţa unui discurs improvizatoric în jazz sau în muzică pur şi simplu, zborul cât mai aproape de flacăra jocului în happening-ul coregrafic sau revelaţiile studentului şi ale profesorului deopotrivă în faţa unui sens nou de frază sau cuvânt, schiţează un crochiu al candorii. Aceasta, în aparenta ei fragilitate, ridiculizează falsele panici scrise cu litere de o şchioapă pe toate ecranele. De altfel, subiectele dezbătute de acest festival nu ţin cont de televizor. Iar dimensiunea sa europeană nu rezidă nicidecum din comparaţia cu alte manifestări de gen, ci din modul în care propune unor tineri să se apropie cu încredere de bucuria studiului în domeniul pe care singuri şi l-au ales.
Academia IconArts reprezintă un vis în desfăşurare. El îi aparţine lui Sebastian Gheorghiu, un tânăr manager cultural aflat undeva în jurul vârstei de 30 de ani. Este adevărat că prin ceea ce a reuşit deja, acest proiect începe să genereze responsabilitatea impusă de tradiţie. Dar latura perfectibilă, seducătoare, privitoare către dialogul dintre arte şi artişti pe durata festivalului şi - de ce nu? - după aceea atrage deja ca un magnet atenţia asupra ediţiei viitoare. Iar pentru final un avertisment este totuşi necesar: atenţie mare - public sau cursanţi - căci condiţiile democratice de participare şi atmosfera culturală contagioasă pot crea, chiar şi celor mai sceptici, o reconfortantă dependenţă.