Într-o seară de august, mai mulţi spectatori au aflat că "nimeni nu supravieţuieşte unei sinucideri". Spectacolul Lovitura, în care ţopăie falnică replica dintre ghilimele, este victima propriului umor căznit, plin de poante explicate ca pentru proşti.
 

Patru şuţi români care parazitează Italia stau în faţa unui bancomat pentru a da o ultimă lovitură: un manelist panicard, caracterizat prin ciocate albe pe piciorul gol, un fost fotbalist, din gloria căruia a mai rămas doar treningul cu crac suflecat inclus, un băieţaş de cartier cu şapcă în loc de creier şi un românaş cu ceafa groasă, genul de musculos cu burtă, pe care îl vedem imprimându-şi IQ-ul cu pumnul, pe un sac de box cu fisă din Orăşelul Copiilor.
 

Cei patru şmecheri sunt interpretaţi de tot atâţia actori (Mădălin Mandin, Pavel Bârsan, Sorin Cristea şi Doru Cătănescu) în spectacolul Lovitura, inclus în programul Festivalului de Teatru Independent Undercloud, eveniment aflat în plină desfăşurare la Terasa "La Motoare" din Bucureşti.
 

Textul scris de Radu Dragomirescu este, pe rând: o parodie care demască reflexele grobiene ale cetăţenilor români care au speriat Italia; o tiradă homofobă /  anticlericală care poate fi înghiţită doar dacă îţi aminteşti din cinci în cinci secunde că totul e un pamflet; o formă de umor importată din spectacolele de improvizaţie, unde replica de moment scapă de multe ori de sub control sensul ofensator al cuvintelor.
 

Lovitura, în regia aceluiaşi Radu Dragomirescu, îşi caută drumul în relaxarea publicului, de care are nevoie ca de aer. Dacă foloseşti acest filtru, eşti cât de cât salvat ca spectator. Dacă încerci să cauţi vreun sens în umorul uşor dezaxat, te vei îndrepta într-o direcţie greşită, oricare ar fi ea. Paradoxal, producţia Teatrului Luni de la Green Hours nu are vreun sens.
 

Sinonime pentru "minoritate sexuală"
 

Unii români din Italia o şterg englezeşte când trebuie să plătească nota la cafenea, se amuză să-i vadă pe fraieri întorcându-se la ora 17.00 de la lucru, îşi răsfiră burţile goale la şosea şi ascultă manele la celulare. Rama portretului îi încadrează perfect şi pe aceşti infractori care aşteaptă ora potrivită pentru a da spargerea şi care se trezesc că nu mai au ţigări.
 

Total neinspiraţi, ei îl trimit pe "mezinul-cozoroc" la cumpărături. În timp ce face cale-ntoarsă, "şepcălie" se opreşte lângă bancomat şi-l scuipă între ochi pe un cardinal care făcea o mireană retragere de numerar. Chipul puştiului şi acţiunea lui ofensator-lichidă sunt înregistrate imediat de DVD-urile care sug date din lentilele camerelor de supraveghere.

Imaginile ajung în redacţiile televiziunilor şi încep să curgă în casele tuturor italienilor, inundându-le orele de maximă audienţă. Şuţii se revoltă, lovindu-l deloc părinteşte peste ceafă pe camaradul pe care încep să-l renege. "O să zică acum italienii că asta e o flegmă românească pe obrazul Vaticanului", izbucneşte fotbalistul.
 

"Nu ajunge că i-am supărat pe toţi, acum îl supărăm şi pe Dumnezeu!", se lamentează manelistul. "Am crezut că e colonist", se disculpă băieţaşul. Aici, dramaturgul îşi arată muşchii, epuizând toată gama de sinonime prin care îi identifică pe "îndărătnici". Conform scenariului, ar trebui să râdeţi la următoarele dialoguri: "Ha, ce ai zis? Ce înseamnă asta?" "Curier". "Cine mă, cardinalul?" "Da. D'ăla care se arde în pilaf. Homosexual." "Şi de ce-a trebuit să-l scuipi?". "Pentru că mă seca". "Adevărul e că arăta ca un pidosnic. Păcăliciul purta fustă". "Nu e fustă, se numeşte sutană".

După ce îl sfătuiesc pe puşti că nu se cade să sară la gâtul oricărui "fundaş" care îl scoate din minţi, hoţii se pregătesc să treacă la următoarea etapă din viaţa lor: fuga. În timp ce aşteaptă să se lase întunericul, prind la televizor un buletin de ştiri, care arată că respectivul cleric nu era chiar uşă de biserică şi câteodată se simţea foarte singur în cetatea Sfântului Scaun. Soarta românaşilor se schimbă.
 

Dincolo de umorul său cu o subtilitate neîmplinită, interpretările de duzină (doar Pavel Bârsan mai mişcă ceva) şi derizoriul mizei sale, spectacolul are şi o mare calitate: este foarte scurt.

De: Radu Dragomirescu Regia: Radu Dragomirescu Cu: Doru Cătănescu, Sorin Cristea, Pavel Bârsan, Madălin Mandin

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus