Sute de afişe care promovează Tangou final, spectacolul Teatrului Evreiesc de Stat din Bucureşti, muşcă fără milă din carnea de beton a stâlpilor şi din retina nevinovată a trecătorilor obişnuiţi. Publicitatea agresivă, îmbrăcată în hârtie ieftină, îţi poate manipula negativ intuiţia, făcându-te să crezi că ai de ocolit încă o şuşă, din noianul celor care parazitează carierele unor mari actori. Nu este deloc aşa.
Spectacolul Tangou final în care s-au reunit pe aceeaşi scenă o mamă şi fiul ei, o actriţă de performanţă şi un actor aflat la începutul carierei, este o întâlnire cu un text viu, o regie discretă şi eficace şi doi interpreţi care se înţeleg din priviri.
Maia Morgenstern şi Tudor Aaron Istodor au venit duminică (29 august 2010) în Parcul Lumea Copiilor, din sectorul 4, pentru a juca în faţa unui public pasager, format din mulţi copii şi părinţi luaţi prin surprindere de oferta culturală. Dar asta nu a contat. Nivelul reprezentaţiei a fost mult peste medie, chiar şi în condiţiile în care mirajul spectacolului de teatru a fost sabotat de scena improvizată, de huruielile motoarelor de pe pista de carting situată în spatele decorurilor şi de instalaţiile aflate la vedere: cablurile încălecate şi reflectoarele ineficiente, care au funcţionat în plină lumină naturală.
Maia Morgenstern joacă rolul unei foste stele de cinema, Valeria Duran, care s-a retras subit, în plină glorie, şi s-a claustrat inexplicabil într-o cameră de hotel. Timp de 20 de ani nu a scos vreo vorbă, învăluindu-şi viaţa în mister. Tudor Istodor este Diego Goldstein, un reporter imberb care o convinge pe actriţă să-i acorde un interviu. Este, mai întâi, intimidat de personalitatea puternică a divei; treptat, pe măsură ce îşi declară admiraţia faţă de rolurile ei, care l-au făcut să viseze, jurnalistul îi câştigă încrederea şi reuşeşte să pătrundă, cu reportofonul deschis, dincolo de zidurile care protejează amintirile traumatizante ale actriţei.
Sunt scene de intimitate, între doi posibili viitori amanţi, dar Maia Morgenstern şi Tudor Istodor reuşeşc să treacă peste ele discret, fără să producă stânjeneală în rândul publicului. Spectacolul este un tur de forţă electrizant pentru Maia Morgenstern, iar studenţii care îl vor vedea pot lua un curs rapid de actorie de nivel superior, pentru că rolul comprimă o întreagă şcoală de actorie.
Drama îi furnizează Valeriei Duran, actriţă dependentă de medicamente şi alcool, replici care funcţionează ca ironii la adresa lumii strălucitoare a showbizului sau ca atacuri la adresa breslei jurnaliştilor. Actriţa a fost forţată să îşi ucidă copilul, în pântece, când acesta era doar "un mormoloc", doar ca să-şi păstreze aura de tinereţe invincibilă, care vinde atât de bine filmul comercial. Un jurnalist i-a divulgat secretul şi a aruncat-o în depresie.
În locul ei, studiourile au ales o altă actriţă, care "ştia să urle mai tare", cu pielea mai fină şi mult mai dispusă la compromisuri. Iar "cei care adulmecă hoituri" şi care distrug o viaţă pentru un titlu de ziar şi-au găsit alte victime. Tangou final, producţie care va putea fi văzută în această toamnă, la sediul Teatrului Evreiesc de Stat, te ţine în priză ca un thriller şi sparge momentele de tensiune cu umor de calitate.
La finalul spectacolului de sub o oră şi jumătate, un bărbat de până în 40 de ani, îmbrăcat în tricou, şlapi şi pantaloni trei sferturi i-a spus fiicei pe care o ţinea pe genunchi: "Tati, o vezi pe doamna de pe scenă? A fost «Fecioara Maria» în filmul cu Iisus. E printre cele mai mari actriţe din lume!".