Salut sfânta curiozitate! - MultiSonicFest 2004

Ca în fiecare an, m-am întâlnit şi în această vară a lui 2004 cu Costin Cazaban, compozitor român stabilit la Paris, pentru a ne pune reciproc la curent cu activităţile muzicale, atât cele personale cât şi cele ale scenelor bucureştene şi pariziene. Vorbind despre fenomenul improvizaţiei şi despre interesul meu pentru acesta, Costin a pus în câteva cuvinte, foarte bine, ceea ce eu simţeam de ceva vreme: "câmpul partiturii s-a îngustat" a spus amicul meu parizian, şi găsesc că are mare dreptate. Pentru mine, este din ce în ce mai evident că timpul muzicilor scrise riguros, al construcţiilor notate scrupulos pe hârtie s-a cam dus... Sterilitatea partiturilor contemporane mă izbeşte din ce în ce mai mult. Muzica are nevoie să respire ca să mai poată trăi! Le mulţumesc prietenilor mei, Toca (Alexandru Tocilescu) şi Mihai Mihalcea, pentru că mi-au deschis la un moment dat ochii asupra acestei situaţii, pe care ei au constatat-o cu mult înaintea mea.

Această convingere îmi alimentează pornirile rebele - de luptă contra academismului şi pretinsei "seriozităţi" ori "bune-cuviinţe" în artă. Pentru mine, adevăratele şi necesarele calităţi sunt talentul, intuiţia, originalitatea, curajul de a experimenta. Şi chiar acesta a fost motivul pentru care s-a născut ideea unui festival dedicat unui fenomen liber şi generos, aproape necunoscut în România, care ar putea fi definit în complexitatea lui ca "fusion" sau "crossover music".

Generozitatea conceptului vine din largheţea câmpului muzical pe care îl cuprinde prin mixtura mai multor genuri: jazz, clasic-contemporan, electro, world-music, new-age-ambiental, - pentru care improvizaţia este un atelier necesar în care se testează soluţiile de fuziune. Este expresia nevoii muzicii de a-şi extinde spaţiul de acţiune şi de a-şi relativiza graniţele.

În acest sens, am fost uimită să intru în contact anul trecut, la New York, cu o efervescenţă a acestui tip hibrid de performance, care în Statele Unite se tot dezvoltă de vreo 30 de ani... şi când mă gândesc că în România, nici improvizaţia nu este încă "acceptată" ca act artistic profesionist... Iată cum m-am trezit coordonator artistic al "noului născut" ce se numeşte MultiSonicFest, din inconştienţa cu care în această ţară, poţi avea îndrăzneala de a organiza şi alte evenimente în afară de Festivalul Artelor şi Festivalul Enescu!

Din punctul meu de vedere şi al organizatorilor ce au avut generozitatea de a-mi îmbrăţişa proiectul (compozitoarea Mihaela Vosganian, care a acceptat poziţia de director al festivalului, Asociaţia Română a Femeilor în Artă, ARCUB - Centrul de proiecte culturale al Primăriei Bucureşti, Pro Helvetia şi Societatea Româna de Radiodifuziune), acesta este un test important pentru capitala noastră, pentru publicul bucureştean. În lipsa unei publicităţi agresive, care costă foarte mulţi bani, tremur de grijă că un concert extraordinar precum cel din 30 Octombrie, al Duo-ului belgian David Linx & Diederik Wissels (ce umple până la refuz sălile din Paris, Londra, Bruxelles, New York), ar putea avea ca spectatori - la Sala Mare Radio - o mână de oameni, împinşi de sfânta curiozitate, pe care de altfel, o salut cu speranţă.

Ce să vă mai spun? Merită să fiţi alături de noi şi de invitaţii noştri care promit experienţe muzicale memorabile şi inedite!


Sponsor unic al festivalului: Allied Telesyn Romania