Scrooge, spectacol cu o retorică pueril-moralizatoare, este producţia prin care îşi face intrarea în lumea culturală Fundaţia "Universal Artist Unforgettable". Spectacolul este destul de forgettable, dar să zicem că sunt doar câţiva paşi stângaci pe care oricine îi face la început de drum.
Scrooge, după Charles Dickens, regizat de proaspăta absolventă Ana Cucu, este primul proiect al unei fundaţii care-şi propune să promoveze tinerii artişti din teatru, film, arte plastice, dans şi literatură, fără ca asta să însemne să-i târască prin beciuri, prin parcuri sau la terase, în spaţii improvizate. Fundaţia "Universal Artist Unforgettable" (U.A.U.) vrea să "oficializeze" undergroundul, oferindu-le tinerilor accesul la tehnologia şi publicul sălilor mainstream.
"Vrem să facem teatru şi film de calitate!" şi-au spus, la fumoar, câţiva studenţi la Actorie, care au decis să nu se mai plângă "de situaţia din ţară", ci să încerce să schimbe ceva. Şi-au convins profesorul şi au pornit în aventura vieţii, în căutarea factorului UAU!, în creaţia lor. Moralmente, ei sunt deja câştigători. Primul proiect a fost demarat de studenţii anului III de la Arta Actorului, clasa prof. univ. dr. Florin Zamfirescu - care face parte şi din boardul de conducere al fundaţiei U.A.U., alături de Cătălina Mustaţă, soţia sa, scenograful Sorin Boncea şi câţiva studenţi de la UNATC.
Scrooge, spectacol realizat după Un colind de Crăciun de Dickens a avut o reprezentaţie la Teatrul Odeon din Bucureşti, care a pus la dispoziţie sala mare. Conducerea fundaţiei caută, însă, soluţii pentru obţinerea unui spaţiu propriu.
Un start lent
Alegerea acestei piese "călduţe" pentru primul proiect este de înţeles, deşi este destul de nefericită. Spectacolul este o concesie în folosul actorului, deoarece firul narativ, care înnoadă destinele mai multor personaje, le dă şansa mai multor studenţi să fie în lumina reflectorului pentru un timp mai îndelungat. Alegând din start o piesă previzibilă, inofensivă şi plictisitoare, creatorii spectacolului au pornit cu frâna de mână trasă, aruncând un mare semn de întrebare asupra a ceea ce ar fi putut face, de fapt, şi punând în umbră tocmai potenţialul lor.
Poate că ar fi fost nevoie de mai multă îndrăzneală în abordarea chiar şi a unei piese clasice şi un spectacol despre care să se vorbească - să fie din start un eveniment - o răsturnare a convenţiilor care să arate un nou suflu creativ. Dar Scrooge, povestea unui avar care este dus de spirite în casa celor pe care îi nenoroceşte cu atitudinea sa, chiar în ajunul Crăciunului, rămâne doar o construcţie aplecată mai mult spre teatrul gustat de copii decât spre nevoile intelectuale ale publicului cu minime pretenţii. Nu am văzut interpretări promiţătoare sau un talent care să nu-ţi lase vreun dubiu. În construcţia regizorală lentă şi prăfuit-pedantă, care nu şi-a asumat riscuri, au fost actori care au ieşit totuşi din rândul celorlalţi: Radu Stoian (Scrooge), Ioana Manciu (fantoma Crăciunului prezent), Adrian Georgescu (Scrooge tânăr).
E fantastic că s-a construit o rampă de lansare pentru tinerii care, după absolvire, (mulţi dintre ei) au o soartă asemănătoare cu cea a orfanilor care sunt alungaţi din adăposturi la majorat, dar prima aruncare a greutăţii nu depăşeşte nici măcar un record judeţean. Mai e nevoie de antrenament şi de îmbunătăţirea tehnicii de aruncare; altfel, anonimatul nu foloseşte nimănui.
Producţia ne arată că tinerii artişti există, nu şi că sunt puternici sau pot fi o ameninţare pentru colegii lor deja intraţi în circuitul teatral. Chiar dacă nu au mijloace sau experienţă, tinerii din U.A.U. trebuie să fie mult mai competitivi şi să demonstreze că se pot bate de la egal la egal cu producţii din repertoriile teatrelor. În multe cazuri, nici nu e foarte greu să faci asta.
Următoarele reprezentaţii ale spectacolului Scrooge sunt programate la 17, 18 şi 19 septembrie 2010, tot la Teatrul Odeon din Bucureşti, în cadrul evenimentului Zilele Bucureştiului, iar intrarea este liberă.