Reformulând, deschidere, în sensul depăşirii convenţionalismului şi al barierelor, ideal utopic transformat în fapt concret, eliberare de constrângerile de natură socială şi estetică. Este moto-ul de la care au pornit organizatorii Festivalului Beethoven de la Bonn din 2010, gândind un sistem cât se poate de complex în care niciun element artistic, invitat sau vreo lucrare programată nu au fost rezultat al hazardului.
Beethoven s-a aflat sub semnul utopiei când şi-a compus cea de-a 9-a Simfonie, ca pe un triumf al umanităţii unite în bucurie. Lucrarea nu putea lipsi din ediţia 2010 a Festivalului, însă publicul a putut-o asculta într-o variantă puţin cunoscută, în orchestraţia lui Gustav Mahler sărbătorit la 150 de ani de la naştere, care prin această nouă versiune şi-a împlinit propriile aspiraţii sonore. Interpretarea a purtat amprenta dirijorului şi compozitorului german Peter Ruzicka, prezent în Festival cu statutul de "compozitor şi artist în rezidenţă". În această calitate şi-a prezentat şi propria lucrare - Ins Offene... - Into the open, inspirată de poemul lui Friedrich Hölderlin Der Gang aufs Land / Drumeţia la ţară, al cărui prim vers a devenit moto-ul Festivalului.
La fel de bine însă moto-ul ediţiei poate reprezenta o descriere concisă a proiectului dezvoltat de Dr. José Antonio Abreu pe parcursul a 35 de ani, în ceea ce priveşte combinarea serviciilor de asistenţă socială cu educaţia muzicală cu scopul de a oferi copiilor ce trăiau la limita supravieţuirii o alternativă. Viziunea sa, considerată la momentul apariţiei utopică, a devenit realitate. Muzica clasică este acum parte integrantă a sistemului social din Venezuela, iar 350.000 de copiii şi tineri sunt astăzi organizaţi în 180 de nuclee, pe întreg teritoriul ţării. Dr. José Antonio Abreu a acceptat în 2010 să patroneze Festivalul Beethoven de la Bonn şi a adus cu el şi Orchestra de Tineret Teresa Carreño, ai cărei membri au între 12 şi 21 ani, şi care a susţinut astfel primul său concert în afara Americii de Sud.
Foarte multe debuturi în 2010, la Festival. L-aş aminti pe cel al celebrului cvintet britanic King's Singers, care pentru a onora moto-ul festivalului a alcătuit un program ce a pornit de la Thomas Moore, autor în 1516 al unei scrieri literare cu titlul Utopia, în care a descris societatea viitorului, pacifistă, democratică, ierarhizată, orientată către educaţie, comunistă sau imperialistă. Un alt debut important a fost cel al violoncelistului Jan Vogler, care a cântat alături de un ansamblu new-yorkez, înfiinţat recent, The Knights, într-un concert al cărui titlu vă va spune totul: Tango, klezmer, vals şi rock. Seria debuturilor continuă cu alte nume importante: dirijorul Sir Colin Davis, violoncelistul Daniel Müller Schott, pianiştii Gabriela Montero, Piotr Anderszewski, violoniştii Serghei Kaciatrian şi Veronika Eberle, mezzosoprana Angelika Kirschlager.
Bonn-ul este oraşul lui Beethoven; aici s-a născut cel ce avea să schimbe cursul istoriei muzicii şi totodată destinul muzical al oraşului, peste veacuri. Însă urbea nu îl uită nici pe Robert Schumann, cel care se sfârşea în azilul de la Endenich, cu aproximativ 150 de ani în urmă. Cu atât mai mult cu cât cei 200 de ani de la venirea sa pe lume sunt marcaţi de toate instituţiile muzicale europene. Nici Festivalul nu l-a lăsat deoparte. Dimpotrivă. Creaţia lui Schumann a fost pusă într-un perfect echilibru cu cea a lui Beethoven, sub forma unui dialog, în cadrul genurilor. Aceleaşi formaţii camerale au interpretat trio-uri sau sonate pentru vioară şi pian ale ambilor compozitori; într-un cadru diferit s-au derulat audiţii analitice sau concerte comentate.
40.500 de bilete, 67 de evenimente, 25 de săli din Bonn şi din împrejurimi, pe parcursul a 30 de zile. Astfel se rezumă în cifre unul dintre cele mai importante festivaluri europene, care încearcă permanent depăşirea barierelor geografice, aşa cum reiese şi din interviul pe care ni l-a acordat Ilona Schmiel, directoarea evenimentului: "Dorim să intensificăm parteneriatul nostru cu Venezuela. De asemenea, intenţionăm să mergem în 2013 în Brazilia, pentru a organiza un Festival satelit acolo, la Sao Paolo. În 2011 vom merge într-o regiune în care nu am mai fost: plănuim să ajungem în Irak, este o nouă provocare pentru noi. Există şi acolo o orchestră naţională de tineret, care repetă, în condiţii foarte dificile, dar continuă să o facă şi să existe, ca ansamblu. Cred că gândirea noastră, în termeni politici, trebuie să fie în felul următor: când toată lumea îţi spune că nu poţi ajunge acolo, cum s-a întâmplat în cazul Braziliei sau al Venezuelei, trebuie să reacţionezi exact contrar: vom încerca sa facem asta, să ajungem acolo! În termenii colaborărilor internaţionale, avem relaţii şi cu Vietnamul. Am fost din nou la Hanoi, de unde în 2009 am avut invitată o orchestră de tineret, iar în 2010 am susţinut două concerte acolo. Nu este mult, nu e vorba de un festival satelit acolo, dar arată grija pe care o avem pentru acest parteneriat."
Beethovenhalle şi Sala de muzică de cameră a Casei Beethoven sunt locurile în care am putut urmări un excepţional concert al Academiei St. Martin in the Fields, dirijat de Sir Neville Marriner şi un recital de acelaşi nivel al trio-ului Isabelle Faust, Alexander Melnikov şi Jean Guihen Queyras. Am avut multe surprize plăcute de la artiştii cu care am stat de vorbă, în interviuri. Dacă vreţi să aflaţi în ce proporţie mezzosoprana Angelika Kirschlager este austriacă şi în ce proporţie... româncă...., ce crede despre Angela Gheorghiu, Ioan Holender şi despre colegii săi români de la Opera din Viena, dacă vreţi să ştiţi în ce situaţie s-au întâlnit Sir Neville Marrier şi... George Enescu, vă invit să urmăriţi noua serie a Poveştilor de succes ale muzicii, la Radio România Muzical, în fiecare duminică, de la ora 10.30.