Peer Gynt, iniţial parte dintr-un proiect mai amplu, a cărui finanţare nu a fost aprobată de AFCN, şi-a găsit sprijinul financiar - datorită demersurilor făcute de Rodica Antonescu, director interimar al Teatrului - de la Ambasada Norvegiei în România. Øystein Hovdkinn, ambasadorul Norvegiei, prezent în seara primei reprezentaţii, şi-a exprimat încîntarea faţă de modul în care Vlad Cristache a ales să pună în scenă piesa lui Ibsen, sugerînd eventualitatea unei reprezentaţii şi pe scena teatrelor din Norvegia.
Misiunea tînărului regizor, aceea de a aduce în contemporaneitate o piesă din anul 1867, a fost una dificilă, care ar fi putut să eşueze din două motive: în primul rînd, alegerea unui protagonist care nu ar fi fost capabil să susţină crescendo-ul conţinut de evoluţia lui Peer şi, în al doilea rînd, impunerea un exces de hipermodernitate, ce ar fi împins spectacolul, inevitabil, înspre linia kitsch-ului. Vlad Cristache a reuşit, însă, cu succes să evite aceste două capcane: l-a distribuit, în mod fericit, pe Marius Stănescu în rolul dificil al neînţelesului Peer şi a păstrat, fără ca aceasta să devină obositoare, linia textului ibsenian, evident, livrată într-un ambalaj recognoscibil pentru omul contemporan. Scenografia, semnată de Gheorghe Mosorescu şi bazată tot pe un proiect al lui Vlad Cristache, aduce aportul necesar de modernitate pentru ca subiectul piesei lui Ibsen să poată fi exploatat pe deplin.
Marius Stănescu, actor invitat de la Teatrul Odeon, s-a dovedit a fi alegerea ideală pentru interpretarea eroului din mitologia norvegiană, Peer Gynt, cel care caută întreaga viaţă să fie "el însuşi", dar, paradoxal, tot ceea ce face îl îndepărtează de sine. Un rol solicitant fizic şi emoţional, interpretat cu pasiune, atît în scenele sumbre şi groteşti cu priculicii către care Peer este, un timp, atras, cît şi în cele cu o puternică încărcătură simbolică - precum meditaţiile referitoare la natura umană, descoperirea ironică, după 40 de ani de peregrinări, a faptului că împlinirea şi libertatea puteau fi găsite chiar în locul de unde fugise şi că metoda "ocoleşte, coteşte şi lasă mereu loc de retragere" nu a făcut decît să îi rateze şansele la o reală cunoaştere de sine. Asemenea lui Faust, după lungi rătăciri în care cunoaşte şi exotismul, şi bogăţia, şi trădarea, ajunge să fie salvat prin iubire: Solveig - interpretată cu naturaleţe de Alexandra Sălceanu -, cea care îl aşteaptă, fidelă, zeci de ani, îmbătrînind de dor şi de speranţe, îi redă liniştea. O viaţă mediocră şi iresponsabilă - trăită, culmea, cu strădania nebună de a evita tocmai mediocritatea - este salvată prin sacrificiul singurei persoane pentru care Peer a însemnat ceva.
Încă o alegere inspirată a lui Vlad Cristache este cuplul Marius Stănescu - Alexandra Sălceanu: ingenuitatea şi delicateţea cu care Alexandra Sălceanu o interpretează pe inocenta Solveig pun şi mai bine în valoare metamorfozele prin care trece personajul lui Stănescu şi căderea sa în meschinărie şi ratare: de la adolescentul rebel care vrea să se opună convenţiilor societăţii la bărbatul îmbogăţit şi, apoi, la bătrînul sărac, pedepsit pentru aroganţa sa. Pe cît de discretă este prezenţa sa în relativ rarele scene în care apare pe parcursul spectacolului, pe atît de important este rolul său în turnura pe care o ia destinul lui Peer.
Peer Gynt are toate premisele pentru o carieră şi în afara scenelor teatrului românesc. Vlad Cristache şi echipa sa merită o afirmare internaţională.
Teatrul "Maria Filotti" Brăila
Peer Gynt de Henrik Ibsen
Regia: Vlad Costache
Scenografia: Gheorghe Mosorescu
Cu: Marius Stănescu, Liliana Ghiţă, Alexandra Sălceanu, Adrian Nicolae, Emilia Mocanu