Sunt unii actori care continuă să-ţi fie simpatici chiar şi mult timp după "termenul lor de expirare". Care nu are nimic de-a face cu vârsta, ci cu faptul că şi-au scăzut îngrozitor standardul şi şi-au prins de piept eticheta sold out. Unul dintre ei e Bruce Willis, action hero-ul meu încă din preadolescenţă, a cărui combinaţie de duritate, sarcasm şi umor străluceşte chiar şi sub produsele hollywoodiene jenante în care tot apare de vreo zece ani încoace. M-am bucurat mult să văd cum în Red impregnează fiecare cadru cu plăcerea jocului şi cu vivacitatea de altădată.
Bazat pe romanele grafice cult ale lui Warren Ellis şi Cully Hamner, Red e un comedy-action: Frank (Bruce Willis), Joe (Morgan Freeman), Marvin (John Malkovich) şi Victoria (Hellen Mirren) au fost, odată, agenţi CIA de top, dar acum secretele pe care le ştiu îi transformă în ţintele principale ale agenţiei. Pentru că li se pune în cârcă o crimă, trebuie să-şi folosească şiretenia, experienţa şi spiritul de echipă pentru a rămâne în viaţă... Dacă vă sună cunoscut, da, aveţi dreptate: suntem pe terenul familiar al "echipei care se dezmorţeşte pentru o ultimă misiune", cu diferenţa că, de data asta, nu e spre binele omenirii, ci spre propriul lor interes. E ceea ce ar fi trebuit să fie nefericitul The Expandables, adică o aventură ridicolă, complet nerealistă şi over the top, dar cu mult farmec şi replici graffiti.
Scenariu previzibil şi dialoguri spumoase
Red nu e un "film bun", dar e extrem de entertaining: e amuzant de la un capăt la altul, revigorant şi deconectant. Faptul că iese în evidenţă în aridul peisaj de multiplex spune multe de cât de jalnică a devenit producţia recentă, când nici măcar de fun debil, dar bine făcut, nu mai ai parte..
Până la urmă, formula nu e de fizică atomică: se umple distribuţia cu actori serioşi (cei de aici totalizează 14 nominalizări şi 4 premii Oscar), se ia un scenariu previzibil şi se îndoapă cu urmăriri şi scene de luptă spectaculoase şi, mai ales, cu umor depreciativ şi dialoguri spumoase. Regizorul Robert Schwentke se dovedeşte extrem de competent la treaba asta: manevrează acţiunea cu un aplomb încrezător, ludic. Violenţa e caraghioasă, ca de desen animat, şi secvenţele belicoase petardante. Restul şarmului vine din chimia generată de o distribuţie grozavă (intriga e doar un pretext pentru a aduce mari actori în centru, de la Brian Cox la Richard Dreyfuss sau Ernest Borgnine).
În afară de Willis, Malkovich e şi el superb în rolul unui paranoic care crede că toată lumea vrea să-l ucidă (şi are dreptate). Hellen Mirren e o damă sexy cu o mitralieră, un Rambo feminin care, ani în şir, s-a retras într-o existenţă paşnică de gospodină. Iar timingul comic al lui Mary-Louise Parker n-a fost niciodată mai bun. Toată gaşca plonjează în această afacere frivolă cu o plăcere zănatică. Unde multe filme au eşuat, Red reuşeşte glorios: râsetele sunt pe bune, şi nu căznite.