În ciuda premiselor bune, Due Date îţi lasă cam aceeaşi impresie de neşters ca o mahmureală cu alcool contrafăcut. Scenariul leneş sacrifică personajele şi minima verosimilitate pentru a ne smulge râsete căznite, într-una dintre cele mai neamuzante comedii recente.
La polul opus, filmul de faţă promitea multe: aveam acelaşi regizor (Todd Phillips) plus cuplul cu potenţial antologic alcătuit din zănaticul, maniacalului Zach Galifiankis şi actorul-care-nu-poate-da-greş Robert Downey Jr. Şi, totuşi, în ciuda premiselor bune, Due Date îţi lasă cam aceeaşi impresie de neşters ca o mahmureală cu alcool contrafăcut.
Cele câteva zâmbete pe care le schiţezi nu reuşesc să compenseze, nici pe departe, imensa risipă de talent. Nu e vina actorilor, evident, ci a scenariului leneş, care sacrifică personajele şi minima verosimilitate pentru a ne smulge râsete căznite.
Doi nesuferiţi
Filmul reciclează o specialitate foarte fumată de buddy / road movie, un soi care împerechează două personalităţi distonante, contrastante - vă amintiţi de Midnight Run sau de mai recentul Get Him to the Greek? - şi care mizează pe efectul comic provenit din această coliziune.
Doi călători sunt nevoiţi, printr-o serie de neînţelegeri şi de ghinioane improbabile (care implică, vai, şi nişte acuzaţii de terorism), să călătorească împreună din Atlanta şi până în Los Angeles, acolo unde soţia lui Downey / Peter trebuie să nască un copil.
Peter e un arhitect fără simţul umorului, cam mitocan şi cam limitat. E clar că ar trebui să-l detestăm şi să-l simpatizăm pe excentricul şi "adorabilul" Ethan. Însă şi acesta din urmă e pur şi simplu insuportabil, infantil, debil, egoist. Sunt doi indivizi nesuferiţi, de care abia aştepţi să te desparţi (chiar dacă Galifianakis are în cele din urmă ocazia să arate puţină vulnerabilitate, niciunul dintre personaje nu progresează dincolo de trăsăturile primitive pe care le afişează încă din primele momente). Şi ştiu că n-o să stric nimănui suspansul dacă o să dezvălui că, în cele din urmă, cei doi stabilesc o legătură emoţională şi devin prieteni, altă gogomănie între gogomănii.
Intriga se bazează prea mult pe hazard ca să aibă vreun sens şi pare cu mult întinsă peste punctul ei de coacere. The Hangover avea un simţ efervescent al aventurii şi al fun-ului, chiar şi atunci când personajele vagabondau fără sens. Due Date e doar o excursie stupidă, enervantă, o plimbare mecanică dintr-un punct în altul, fără surprize, detururi sau revelaţii.
Ca şi în Hangover, există şi aici o doză deloc neglijabilă şi foarte demodată de homofobie, însă şi mai ofensator e faptul că filmul e torturant de plicticos.
Cu siguranţă, una dintre cele mai neamuzante comedii recente şi asta, într-un 2010 în care standardul e penibil de scăzut.