iulie 2011
Concert Bon Jovi, 2011
În era easy chair-ului şi laisez-faire-ului masculin, un bărbat face dragoste cu 50.000 de spectatori într-o seară.

Nu am fost cu adevărat un fan Bon Jovi niciodată. Îmi plăceau cîteva melodii şi nici chiar după seara aceasta magnifică nu aş putea spune că am devenit. Ce pot însă afirma, fără nici o apăsare este că Jon Bon Jovi a predat masculinitate şi sexualitate în stare pură, fin rafinată şi subtilă aşa cum stă bine unui bărbat la care visează orice femeie.

Prin orice. Prin haine, prin mişcări, unele fandate, altele ferme, unele ale buzelor, altele ale ochilor sau braţelor, printr-un trup de invidiat la cei aprope 50 de ani, prin fiecare picătură de sudoare ce era discret ştearsă cu dosul palmei, prin pilozitatea axială intenţionat lăsată la vedere, prin energia cu care 3 ore a cîntat aproape în continuu şi, cînd credeai că s-a terminat, începea din nou, prin versurile melodiilor lui, prin colegii de trupă (toţi, aflaţi după jumătatea vieţii, posesori ai unui nivel de energie unison cu liderul trupei), prin cuvintele rostite din cînd în cînd, apăsat şi seducător, în acelaşi timp (baby, I've come to heat you up, I wanna be one with you tonight), prin aproape orice, Jon Bon Jovi a fost un super-bărbat în seara asta.

Simt că e redundant să menţionez că a cîntat bine, a ţinut lumea în priză chiar şi la interpretarea unor piese mai noi sau nu atît de celebre precum clasicele Keep the Faith, Always, These Days şi Bed of Roses, că a fost impresionat de cît de vibrantă era atmosfera creată de publicul ce-l aşteptase, după cum chiar el aprecia, trei decenii şi că, în ciuda faptului că a avut nişte probleme de sănătate recente (o intervenţie chirurgicală la un picior), n-a stat locului ci a sărit în celălalt cît a putut de mult. Cred că a tratat cu mare seriozitate venirea la Bucureşti pentru că a arătat respect şi pregătire publicului român, existînd un moment în care a luat din public steagul românesc şi l-a arborat demonstrativ, gest apreciat instantaneu prin rafale de aplauze de mulţimea deja efervescentă şi sedusă iremediabil.

E obligatoriu să-l menţionăm şi pe chitaristul Richie Sambora, sărbătoritul zilei de 10 iulie 2011, care a făcut, alături de solist, spectacolul complet şi căruia. într-un moment spontan de generozitate, i s-a cîntat de publicul pregătit (inclusiv cu pancarte cu aceeaşi urare), Happy Birthday!, în plin concert... Fascinant mod de a simţi vibraţii similare. Unus Mundus a fost azi, la scară mică, demonstrat în Piaţa Constituţiei într-o manieră care l-ar pune pe gînduri şi pe Gustave LeBon. Prin urmare şi fără să mă înşel pentru că experienţa Bon Jovi la Bucureşti mi-a dovedit-o, cred că ar merita să se scrie, pentru astfel de momente, un capitol nou despre psihologia mulţimilor în extaz. Muzical şi erotic.

Setlist Bon Jovi, Piaţa Constituţiei, 10 iulie 2011

Raise Your Hands
You Give Love a Bad Name
Born to Be My Baby
We Weren't Born to Follow
Lost Highway
It's My Life
In These Arms
Runaway
We Got It Goin' On
Captain Crash & the Beauty Queen From Mars
Bad Medicine / Happy Birthday / Hot Legs / Old Time Rock 'n' Roll
When We Were Beautiful
Bed of Roses
I'll Be There For You
Who Says You Can't Go Home
I'll Sleep When I'm Dead
Someday I'll Be Saturday Night
Have a Nice Day
Keep the Faith
Encore:
Dry County
Wanted Dead or Alive
Blood on Blood
Livin' on a Prayer
Encore 2:
Always
These Days
Twist and Shout (The Isley Brothers cover)

7 comentarii

  • intru totul de acord!
    Camelia, 11.07.2011, 10:47

    Cel mai tare concert ! Jon a fost de milioane! Jos palaria!

  • SUPER CONCERT!
    Alyce , 11.07.2011, 11:59

    Super concert , :u:u:u bravo formatiei Bon Jovi, bravo Jon Bongiovi iata ca se mentin la inaltimea preferintelor si asteptarilor mele, ii mai astept sa vina la Bucuresti :)


  • EXCEPTIONAL
    Lavinia, 11.07.2011, 12:30

    excelent spectacol! ne-am simtit incredibil de bine si flatati de seriozitatea actului artistic; intr-adevar s-au prezentat foarte pregatiti, foarte dispusi sa ofere placere publicului. Minunat

  • Masculinitatea...
    [membru], 12.07.2011, 10:12

    Mi-a plăcut chestia cu "pilozitatea axială"!... Fantezii erotice...

  • hmm...
    Kendo, 13.07.2011, 06:31

    Cu tot respectul, cred ca unele doamne vad mai mult decat e cazul intr-un concert dat de niste profesionisti extraordinari, dar usor (mai mult?) narcisisti... A fost un concert foarte reusit si spectaculos, cu o trupa care se mentine foarte bine. Atit. N-am vazut asemenea comentarii la alti artisti care isi trateaza publicul la fel de bine, dar nu aduna 50 000 de indivizi... Extazul pe care l-a lasat in urma acest eveniment printre oameni care se duc la concerte o data in viata lor (nu ma refer la autoarea articolului, pentru ca nu o cunosc) imi lasa un gust amar.

    • RE: hmm...
      Iulia Iustina Stanculescu, 13.07.2011, 23:27

      Draga Kendo,
      Comentariul tau este de bun simt si nu ma indoiesc de nota sa de autenticitate. Recunosc, insa, ca si trairea oamenilor pe care i-am vazut la concert a fost la fel de autentica, iar energia pe care aceasta trupa a transmis-o colectiv a fost profund masculina (prin fermitatea cu care s-a impus si persistenta ei de-a lungul intregului concert), iar acest lucru a penetrat multimea. Folosesc aceste cuvinte, special pentru a face corelatia (in mod deloc exhaltat, ci documentat) dintre masculinitate, sexualitate si prestatia trupei mai sus mentionate. Cred, de asemenea, ca e de datoria mea sa iti spun ca orice emotie pe care o simti este profund personala si, datorita acestui fapt si unicitatii sale, este imposibil de contestat. Pot doar sa regret (din umanitate) orice emotie negativa ce te plaseaza in disconfort. Venind, insa, din tine, analizeaz-o, asumati-o si vezi cum de a aparut. Inclusiv narcisismul pe care l-ai perceput are (cu certitudine, conform teoriei proiectiei) reprezentare in tine. Mi-ar placea sa te cunosc tocmai pentru a-mi valida "ipoteza" :) Cu bine.

      PS: Personal, am vazut cel putin doua concerte.

      • RE: RE: hmm...
        Tudor, 14.07.2011, 10:37

        "Cred, de asemenea, ca e de datoria mea sa iti spun ca orice emotie pe care o simti este profund personala si, datorita acestui fapt si unicitatii sale, este imposibil de contestat. Pot doar sa regret (din umanitate) orice emotie negativa ce te plaseaza in disconfort. Venind, insa, din tine, analizeaz-o, asumati-o si vezi cum de a aparut. Inclusiv narcisismul pe care l-ai perceput are (cu certitudine, conform teoriei proiectiei) reprezentare in tine."
        Kendo, trebuie să recunoşti justeţea şi subtilitatea analizei doamnei psihoterapeut!...

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus