Albumul doreşte să recupereze calităţile grafice ale tipăriturilor din perioada 1945-1989, care, deşi realizate prin mijloace limitate şi sub aparatul de propagandă al comunismului, aveau mai multă ingeniozitate decât majoritatea materialelor create astăzi. În carte se regăsesc rezolvări din afişe, coperte, etichete, timbre sau materiale publicitare, mai mult sau mai puţin reuşite, dar care, la vremea lor, şi-au îndeplinit bine rolul.
Considerăm că aceste materiale, cu parfumul vremurilor trecute, trebuie arhivate şi apreciate deoarece fac parte din istoria noastră vizuală şi reprezintă un reper important pentru evoluţia noastră din punct de vedere grafic. De asemenea, pot fi interesante şi din punct de vedere sociologic şi istoric.
Acest volum face parte dintr-un proiect editorial mai amplu şi se vrea a fi un prim pas dintr-o serie ce încearcă să atragă atenţia asupra graficii din România anilor 1945-1989, trecând prin diferite tehnici sau tipuri (tipar, panou, signalistică). Spaţiul unei cărţi fiind limitat, platforma web GraphicFront completează proiectul, oferind un mediu de exprimare şi de informare mai generos. De asemenea, aduce exemple vizuale suplimentare faţă de cele prezentate în carte.
Lucrarea are un conţinut centrat pe vizual, conţinând aproximativ 400 de imagini. Cele câteva texte prezente doresc să fie o completare a acestor imagini, punându-le în context. Din respect pentru cititorii nevorbitori de limbă română, multe mesaje şi titluri de pe diferitele materiale au fost traduse în limba engleză. Cele 160 de pagini sunt tipărite integral policromie, bine legate în fascicole, prinse între scoarţe plastifiate mat.
Fragment din volumul Grafică fără computer, Călin Torsan - Vorbind despre văzând
Graficianul ajunge demiurg. Viaţa de zi cu zi este constrânsă să devină precum aceea zugrăvită la panou. Astfel, iernile devin mai blânde, recoltele mai bogate şi lumea mai bună. O bunătate vitregită de fundament. Fără sclipiri etice, morale, religioase. Din nou, desenul pare că aduce la lumină cuvântul: bunăstare, belşug, chivernisire. Şi pace, mai ales pace. Fără ea, lumea nu se împlineşte.
Fragment din volumul Grafică fără computer, Viviana Iacob - Zâmbetul perpetuu
În socialism, reprezentarea are rol activ în construirea societăţii, principalul său scop fiind transformarea vieţii şi nu doar ilustrarea ei. Imaginea are în acest sistem de reprezentare o funcţie prefigurativă, creează un orizont de aşteptare, o realitate înspre care se acţionează.
Imagini incluse în volumul Grafică fără computer
Fragment 2 din volumul Grafică fără computer, Călin Torsan - Vorbind despre văzând
În dulăpiorul din bucătărie, unul cu furnir bleu, mama aşezase printre şervete şi mileuri câteva straturi de frunze. Însemnate, scrise, purtând pecetea grea, de plumb, a cuvintelor. Cărţi. Cărţi de tricotat şi cărţi de bucate. Le-am descoperit, precum Columb, în clipele de nelinişte pe care le trăieşte oricare copil atârnând de găoacea unei chei. Sigur, nu m-am apucat să le citesc. Nu citeam eu ceea ce ar fi trebuit, în logică didactică, să o fac: Creangă, Slavici, Alecsandri. Da' mă uitam pe poze. Confortabil. Bluze croşetate două pe faţă şi două pe dos, împunse de sâni impertinenţi, parcă prea ascuţiţi, prea occidentali, unii de care parcă nu ar fi avut voie să se bucure femeile, deopotrivă bărbaţii unei Românii care îşi reinventa picioarele. Linguri cu ochi şi cratiţe având mâini, legume personificate, hazlii. Delicii adăstând pe copertele culegerilor gastronomice. Primul contact cu cartea e scoarţa. Primul impact al vorbei este unul care stârneşte văzul, nicidecum mintea şi iţele ei. Cuvântul semn. Unul care trebuie descifrat. Ne amintim aici de anii în care el, cuvântul, devine lozincă. Iar aceasta, la rândul ei, îi restituie verbului materialitatea uitată, pierdută printre milioanele de file tipărite, secată de secolii oratoriei. Atenţia este asmuţită încă o dată înspre forma literelor şi către jocul de culori care să le înghită. Caligrafia se recompune.
Reapare atenţia către portret. Omul simplu este smuls mulţimii care îl înghiţise definitiv. Chipul său devine etalon, normă. Identitatea este pe cale să se piardă, modelul îi ia locul. Faţa de tractorist, sintagmă depreciativă, întregeşte jargonul abia după ce este impusă vizual: muşchi, zâmbet, freză, cămaşă imaculată, cu guler, obraz bronzat şi proaspăt ras. Amănunte prin care graficianul anilor şaizeci descria bărbatul. Bărbatul muncitor. Sigur, în plasa conjuncturală, a timpului respectiv, aceste elemente secundare poate că nici nu erau împlinite. Din cauza lipsurilor sau a mentalităţilor pe care nu le poţi schimba peste noapte. Chiar dacă foloseşti forţa.
Parteneri: Muzeul Ţăranului Român, Fundaţia Cărtureşti, Centrul de carte germană, Asociaţia 37, Gaspar, Baltasar şi Melchior, Centrul Ceh.
Parteneri media: Radio Guerrilla, Igloo Media, revista Arhitext, revista Zile şi Nopţi, revista Modelist, Decât o revistă, Metropotam, Liternet, Port.ro.