Începe Festivalul Internaţional al Teatrului de Animaţie, 2010

Astăzi începe Festivalul Internaţional al Teatrului de Animaţie, organizat de Teatrul Ţăndărică din Bucureşti, ce sa va desfăşura în perioada 26 noiembrie - 5 decembrie 2010. Este cea de-a VI-a ediţie, număr ce îndreptăţeşte avansarea ideii de tânără tradiţie creată de-a lungul timpului de organizatori inventivi şi inimoşi. A devenit deja o manifestare apreciată de cunoscători sau descoperită an de an de un public tot mai numeros aflat în căutarea unor forme inedite de expresie teatrală. Într-adevăr, timp de o săptămână, varietatea abordărilor regizorale sau a mijloacelor specifice puse în operă de reprezentaţii româneşti şi străine, dedicate copiilor sau adulţilor scoate în evidenţă complexitatea genului. O scurtă privire retrospectivă asupra ediţiei din 2009 subliniază tendinţele sincretice manifestate, fie că a fost vorba despre combinarea mai multor forme de animaţie sau despre tehnici variate de mânuire.
 
Un loc aparte, ca de fiecare dată, îl ocupă producţiile semnate de tandemul Cristian şi Cristina Pepino care concentrează şi armonizează elemente diverse de reprezentare scenică - actori la vedere, animaţie computerizată, păpuşi şi marionete - spre a crea universul în care se petrece acţiunea. Pe de o parte, ele permit stabilirea unei legături inedite între tradiţia populară şi literatura cultă. Elocvent în acest sens este spectacolul Candid, savuroasă adaptare liberă după Voltaire. Rostul de altădată al păpuşăriei, acela de a spune poveşti uşor licenţioase prin târguri şi iarmaroace, este astfel (re)afirmat. Pe de altă parte însă, atunci când cei doi artişti se adresează copiilor, limbajul lor scenic ajută la tratarea fără pedanterie şi didacticism a temelor educative introduse, precum non-violenţa sau politeţea din Gulliver în Ţara Piticilor, spectacol aflat de asemenea pe afişul teatrului-gazdă.
 
Combinarea mai multor mijloace de expresie a fost caracteristică şi pentru spectacolul Soldăţelul de plumb al Teatrului Vessel din Bulgaria. Chiar dacă au fost folosite mijloacele mai puţin moderne şi de altă natură. Totuşi, într-un registru declarat postmodern, au fost prezentate trei poveşti ce se întrepătrund, fiecare cu eroii săi: actori la vedere, păpuşi bidimensionale, mânuite la paravan sau la masă ori mici marionete. Păstrând proporţiile, tot aici poate fi încadrată prezentarea scenică a unei montări semi-profesioniste având la bază basmul Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte. Realizată de o echipă de tineri din Estonia, Franţa, Spania şi România, coordonată fiind de actriţa Eugenia Barbu, aceasta face apel la teatrul de umbre şi actori la vedere, la păpuşi, decoruri sau costume confecţionate prin metoda japoneză origami de pliere a hârtiei, la muzică live şi proiecţii video. Contribuie toate la o reprezentaţie a cărei principală calitate a fost dăruirea participanţilor. I s-au adăugat şi câteva momente cu adevărat emoţionante, precum cele de teatru de umbre sau de la apariţia iubitei.
 
Altă categorie, a animaţiei de obiecte, a fost reprezentată de Lucrurile vieţii, producţia Teatrului Trastam din Spania. Trei actriţe însufleţeau două perechi de ochelari, nişte cutii de lapte, un mop şi o găleată, două prosoape, gheme de lână şi andrele, trei polonice. Expresivitatea pe care le-o confereau ţinea loc de cuvinte, astfel încât mini-scenariile ce prezentau cu umor şi tandreţe, energetic sau melancolic, episoade din existenţa cotidiană  se dezvoltau non-verbal.
 
La rândul său, nici artista Laura Kibel de la Teatro dei Piedi din Italia nu a avut nevoie de cuvinte pentru istoriile pe care spectacolul Unde te duc picioarele le povestea în stilul său caracteristic, care, de altminteri, a consacrat-o nu numai în ţara sa, ci şi la nivel internaţional. Câteva elemente de costum sau machiaj îi transformă genunchii, mâinile, tălpile sau degetele în personaje de ieri şi de azi, de aici sau de aiurea care se iubesc, se ceartă, se războiesc, se împacă, se regăsesc, cântă, dansează, visează... Sarcinile diferite pe care le rezolvă fiecare parte a corpului generează posibilitatea fascinantă de a sugera şi controla un număr destul de mare de eroi, de a surprinde trăsătura caractristică a fiecăruia dintre ei.
 
Dintr-o altă categorie face parte spectacolul prezentat de Teatrul K3 din Polonia. Tehnica de mânuire a celor trei actriţe este una extrem de elaborată şi necesită intervenţia mai multor persoane spre a anima un singur erou. În producţia Etcetera, sensul propriu şi cel figurat al unor cuvinte precum "marionetă", "cârpă" "manipulare" se suprapun. Păpuşi din pânză şi câlţi, cu chipuri lipsite de expresie se supun fără putinţă de împotrivire jocurilor crude pe care le iniţiază şi le conduc cu vizibilă satisfacţie trei femei în negru. Asemenea mitologicelor Parce, ele ţin în mâini nu doar firele cu care acţionează făpturile lipsite de puterea de a lua singure decizii, ci şi pe cele ale devenirii lor. Sfârşesc toate prinse pe o panoplie asemenea trofeelor de vânătoare. Comparaţia cu fragilitatea fiinţelor umane şi cu lupta lor sisifică împotriva unui destin implacabil se impune de la sine.
 
Exemplele pot continua întrucât manifestările programate nu doar la precedenta întâlnire a păpuşarilor, ci în cadrul fiecăreia ediţii a Festivalului Internaţional de Animaţie de la Teatrul Ţăndărică acoperă o gamă largă de preocupări ale genului. O vor demonstra şi anul acesta spectacolele, atelierele de lucru, expoziţiile de scenografie, lansările de carte curpinse în programul ediţiei 2010. În ceea ce priveşte spectacolele autohotne sunt de remarcat numele importante ale regiei româneşti - Silviu Purcărete, Cristian Pepino, Gabriel Apostol care îşi pun semnătura pe o serie de spectacole dedicate copiilor, inspirate de texte celebre din literatura universală şi naţională. Spectacolele pentru adulţi, inspirate de piese nu mai puţin faimoase, se bucură, de asemenea, de contribuţii extrem de valoroase la nivel regizoral - Alexander Hausvater, Gavril Cadariu, Cristian Pepino, Valeriu Josan, scenografic - Cristina Pepino, Constantin Ciubotariu, Epaminonda Tiotiu, muzical - Dan Bălan, coregrafic - Mălina Andrei sau actoricesc. Ediţia 2010 a Festivalului Internaţional al Teatrului de Animaţie promite întâlniri artistice de înalt nivel, ce vor rămâne în memoria publicului de toate vârstele.