Cenuşăreasa, un spectacol de colecţie cu păpuşi de poveste, se joacă de 20 de ani la Teatrul Ţăndărică din Bucureşti, pe muzica lui Gioacchino Rossini. Cea de-a şasea ediţie a Festivalului Internaţional al Teatrului de Animaţie Bucurii pentru copii. Spectacole de colecţie se desfăşoară până duminică, 5 decembrie 2010, la Sala Lahovari a Teatrului Ţăndărică.
În cadrul festivalului, la categoria spectacole de colecţie, s-a jucat luni dimineaţă, în data de 29 noiembrie 2010, Cenuşăreasa, în regia lui Silviu Purcărete, cea mai longevivă montare din istoria Teatrului Ţăndărică. Timp de 20 de ani, Cenuşăreasa a avut aproape 600 de reprezentaţii. Spectacolul a fost pus în scenă în decembrie 1989, în perioada directoratului Michaelei Tonitza-Iordache, şi a avut premiera la Berlin în 1990, în cadrul unui festival de operă. În acea perioadă se montaseră la Bucureşti, la Ţăndărică, primele opere cu păpuşi - Cenuşăreasa, Bastien şi Bastienne, Bărbierul din Sevilla.
Spectacolul, folosind tehnica tijelor ca procedeu de mânuire, a fost ulterior jucat în limba română, în engleză, în franceză şi acum se doreşte interpretarea lui şi în spaniolă. Este singura montare din repertoriu care este reprezentată într-o cutie de paravan, pe muzică de operă - Cenuşăreasa lui Gioachino Rossini.
Pe scenă, dintr-o cutie se dezvăluie o lume în miniatură, cu metamorfoze miraculoase, cu stele şi fulgere, cu mâini de zână albe supradimensionate. Purcărete a creat o feerie cu păpuşi cu chip de porţelan, cu oglinzi, cu o baghetă magică ce te poartă până la stele şi te transformă într-o prinţesă, dăruindu-ţi ca bonus şi un prinţişor cu o mustăcioară pana-corbului.
Păpuşile îmbrăcate în costume ravisante se aliniază în dansuri de societate şi se învârt în ritmul ameţitor al muzicii lui Rossini în cămăruţe de sticlă, care încadrează paravanul, în scenografia lui Carmen şi Gheorghe Raszovschi.
O poveste nouă cu şoricei
Una dintre cele mai cunoscute versiuni ale basmului a fost cea scrisă de Charles Perrault în 1697. Popularitatea poveştii s-a datorat faptului că Perrault a adăugat dovleacul, zâna cea bună şi pantofii de sticlă, păstrate de Purcărete în spectacol. O altă versiune celebră a fost consemnată de fraţii Grimm în secolul al XIX-lea: surorile vitrege încearcă să-l păcălească pe prinţ, tăindu-şi părţi din picior, călcâiul şi degetul mare, ceea ce, de asemenea, Purcărete a introdus în textura montării.
Povestea a fost aşadar adaptată de regizor, în sensul unui comentariu totodată duios şi ironic al întâmplărilor cunoscute. Raluca Tulbure ne spune că "o lume adiacentă o completează pe cea a personajelor poveştii (păianjenul, ţânţarul, familia de şoricei care declanşează - de fapt - această poveste ca pe un teatru în teatru), personajele însele (concepute pe principiul plastic al păpuşilor de porţelan din secolul al XIX-lea), muzica operei lui Rossini nasc umorul şi căldura acestei reprezentaţii" în culori pastelate.
Avangarda care a făcut istorie
Ne întâlnim cu o doamnă mamă vitregă, cu două surori rele şi piţigăiate, cu o Cenuşăreasă (Liliana Gavrilescu) care se străduieşte să rămână bună şi curată pentru că aşa a învăţat-o mama cea adevărată, cu şoricei care cântă şi dansează şi mai ales cu un cal drăguţ care dă din copite şi aterizează pe acoperişuri.
"A fost pe vremea lui un spectacol avangardist «înainte de istorie», scena cu prinţul care apare, pe acoperiş, cu calul, fiind criticată iniţial pentru că sfida rigorile vremii. Scena balului a rămas peste timp la fel de feerică. Spectacolul a fost remarchetat, refăcut de două ori, păpuşile wayang fiind păstrate şi repictate. Ele sunt confecţionate din lemn, numai capul le este realizat după principiul păpuşilor wayang", a explicat directorul Călin Mocanu. Astfel de spectacole vorbesc despre trecut, fiind piese de prestigiu a căror memorie trebuie s-o păstrăm intactă, subliniază managerul.
Astfel, a capta atenţia unui prichindel rămâne unul dintre cele mai dificile lucruri din lume, iar a face teatru de păpuşi devine un exerciţiu extraordinar de onestitate: pe copii nu poţi să-i minţi, ei detectează şi simt imediat unde e artificiul, manierismul, falsul sau trucajul. În timpul reprezentaţiilor de la Ţăndărică, prichindeii sar în picioare tam-nesam, aplaudă frenetic păpuşile, cu ochii mari de uimire.
Spectacolele de la Ţăndărică îi aduc şi pe adulţi pe un alt tărâm, în care se pot salva de toate agresiunile, încărcaţi de o energie pozitivă incredibilă. Mai mult, păpuşarii sunt de o modestie mai puţin obişnuită în rândul actorilor, preferând să stea neştiuţi şi să dea, din umbră, viaţă unor păpuşi. Ei înfăptuiesc astfel, sub ochii noştri, la fiecare reprezentaţie miracolul lui Pygmalion.
Info
Cenuşăreasa - Teatrul De Animaţie Ţăndărică, Bucureşti
Regie: Silviu Purcărete
Scenografie: Carmen şi Gheorghe Raszovschi
Muzica: Gioachino Rossini
Distribuţie: Liliana Gavrilescu, Cristina Roşiianu, Eugenia Barbu, Cristian Mitescu, Daniel Stanciu, Mariana Zaharia.