Cel mai recent film al lui Francis Ford Coppola e greu de încadrat într-o categorie. Descompus în elementele constitutive, uşurează sarcina de a emite judecăţi de valoare, însă ca tot este mult mai greu de clasificat. Un lucru este însă clar: regizorul lui Tetro nu mai este cel din epoca The Godfather.
Cu toate acestea, în primul rând în ceea ce priveşte subiectul, Coppola rămâne în sfera caracteristică a relaţiilor de familie şi a felului în care îl afectează pe personajul principal. Tetro (Vincent Gallo) este fiul unui celebru dirijor, Carlo Tetrocini, care, chiar în absenţă, guvernează legile existenţei sale şi filosofia sa de viaţă. Asta nu se întâmplă, însă, pentru că Angelo Tetrocini îşi admiră tatăl, ci tocmai pentru că îşi doreşte să stea cât mai departe de el. Relaţia celor doi s-a deteriorat treptat după ce mama lui Angelo a murit într-un accident de maşină, fiind pe scaunul din dreapta în timp ce fiul conducea. Însă la momentul asupra căruia se opreşte filmul, Tetro se află în Argentina, unde locuieşte cu Miranda, după ce i-a fost acesteia pacient într-o instituţie pentru persoane cu traume de natură psihică. Până acum, planul său de a se îndepărta total de figura paternă a reuşit, însă întregul edificiu de apărare pe care Angelo l-a construit în jurul său se dovedeşte fragil şi se demolează treptat, odată cu apariţia lui Bennie (Alden Ehrenreich), fratele său vitreg.
Relaţia dintre cei doi va evolua de la respingere (din partea lui Tetro), la acceptare (cu ajutorul Mirandei), apoi din nou la îndepărtare, pentru a fi urmată de o apropiere şi mai mare. Aceste două extreme se succed aproape cu aceeaşi cadenţă, până în final, când mărturisirea adevăratei relaţii dintre cei doi determină o reuniune.
Filmul derutează prin însuşi personajul principal, care are o doză incontestabilă de bizarerie. De fapt, această caracteristică se regăseşte în general în lumea în care trăieşte Tetro, cu foarte puţine excepţii (poate singura notabilă este Miranda, mereu un factor ce determină revenirea lui cu picioarele pe pământ). Stranietatea vine nu numai din manifestările actuale ale personajului (treceri bruşte de la o extremă emoţională la alta, ambiţiile de scriitor ascunse pe pagini scrise în oglindă şi încuiate într-o valiză), ci şi din viaţa sa de până acum, ale cărei puncte cheie sunt prezentate printr-o serie de momente filmate color (spre deosebire de restul filmului, care este alb-negru).
Este sugerată ipoteza că aceste flashback-uri / vise îi aparţin chiar lui Tetro, căci multe dintre ele se bazează pe scene de dans şi au în comun paleta cromatică, fiind inspirate din două filme citate explicit de personaje (în momentul în care Bennie îşi aduce aminte cum fratele său mai mare îl ducea la cinema). Este vorba despre Tales of Hoffmann (1951) şi The Red Shoes (1948), ambele regizate de Michael Powell şi Emeric Pressburger. Dacă The Red Shoes poate fi încadrat (cu oarecare rezerve) în genul musical, The Tales of Hoffmann este cel mai uşor de clasat drept spectacol filmat, această denumire nefiind însă cea mai potrivită pentru a-l descrie, având în vedere că cei doi regizori depun un efort considerabil şi extrem de eficient în a crea acest film aparte.
Pe cât de inconstant este Tetro, pe atât de inconsecvent este regizorul în stilul de decupaj, care variază de la cel clasic, la găselniţe vizuale foarte interesante (cum ar fi momentul în care Bennie discută cu Tetro, acesta din urmă apărând în cadru ca o umbră mărită ce pare să ţipe chiar în urechea fratelui său; în schimb, atunci când Tetro este în imagine, Bennie este prezent în cadru prin reflexia sa dintr-o oglindă). Singura constantă este calitatea imaginii, în special prin ecleraj, utilizat din plin pentru crearea de interes vizual pe întreg ecranul (filmul fiind în format 16:9). Mihai Mălaimare Jr. ar fi putut colabora cu succes cu Coppola şi în perioada mai fastă a carierei regizorului, dar este poate cu atât mai valoros acum, când aduce un plus vizibil căutărilor creative nu totdeauna reuşite ale lui Francis Ford Coppola.
Info
Tetro, SUA, Italia, Spania, Argentina, 2009
Regie şi scenariu Francis Ford Coppola
Imagine Mihai Mălaimare Jr.
Montaj Walter Murch
Sunet Federico Esquerro
Costume Cecilia Monti
Muzică Osvaldo Golijov
Cu: Vincent Gallo, Alden Ehrenreich, Maribel Verdú