Altfel De-Lovely înseamnă 125 de minute în care melodiile lui Cole Porter (din care personal nu agreez decît vreo două) sunt interpretate de mari vedete ale vremurilor de azi - Alanis Morissette, Robbie Williams, Sheryl Crow, Mick Hucknall, Natalie Cole, Elvis Costello sau Lara Fabian. E şi ciudat să-i vezi pe aceştia apărînd în costume de epocă şi cîntînd incognito. Găselniţa nu face decît să amplifice derizoriul care conduce de la început şi pînă la sfîrşit.
Derizorie e şi ideea regizorală a compozitorului ajuns la vîrsta morţii, care îşi revede viaţa pe o scenă, derizorie e desfăşurarea rememorării, derizorie e interpretarea lui Ashley Judd, care are rochii faine, dar o singură expresie, ca un manechin ridicol, derizoriu e jocul corect al lui Kevin Kline, pe care probabil rolul din comedia In & Out îl predispunea pentru roluri de bisexuali, dar pe care toate rolurile de pînă acum îl recomandau pentru personaje imprevizibile şi periculoase, la limita nebuniei.
Irwin Winkler face de fapt un deserviciu memoriei lui Cole Porter, pentru că tot filmul e o leşinătură cu pretenţii glamour, care n-are nici măcar dolce far niente-le unui film muzical clasic şi la locul lui. Nu aveţi, în consecinţă, nici un motiv plauzibil ca să-l vedeţi. Nici noi ca să scriem mai mult.