A îl ţine minte pe cel al cărui chip şi trup s-a jucat atât de bine cu sentimentele spectatorilor de pe un singur poster sigur că nu poate fi altfel decât nedrept. Imediat după câştigarea statutului de star, Lon Chaney a devenit unul din cei mai liberi actori ai Hollywood-ului erei mute, iar cu ajutorul acestei libertăţi artistice el a adus pe ecran personaje de neuitat.
Multe dintre filme astăzi sunt pierdute. Printre ele şi primul mare succes al acestuia, The Miracle Man din 1919. Unul din cele mai de succes titluri ale anului respectiv, azi scenele rămase din el nu depăşesc 3 minute. În film, acesta este unul dintre escrocii care păcălesc lumea cu înfăptuirea miracolelor. El este chiar bolnavul care trebuie să se vindece. Iniţial, regizorul George Loane Tucker dorea pentru rol chiar un contorsionist, dar negăsind unul capabil şi să joace, l-a ales pe Lon Chaney, care în scena falsei vindecări îşi foloseşte trupul în interpretare pe atât de uimitor, încât pare un contorsionist. Dar, mai important, imediat după falsa vindecare, un copil în cârje se vindecă cu adevărat, aducând pe chipul actorului nostru o expresie răvăşitoare.
Aşa cum următoarele lui filme o vor dovedi, (limbajul) trupul(ului) este un factor important în interpretările sale. Dar la fel de important este chipul său, machiat sau nu. Ajuns pe ecran el oferă umanitate monstrului.
În The Penalty, pe care regizorul îl numeşte în documentarul Lon Chaney: A Thousand Faces "o uitată capodoperă", actorul cu 1000 de feţe îl interpretează pe Blizzard, un gangster fără picioare, care îşi plănuieşte răzbunarea pe doctorul care i-a amputat din greşeală membrele în copilărie. El este un răufăcător, o bestie cu un plan diabolic, care nu de puţine ori răbufneşte violent (asupra femeilor). Dar mai mult decât atât, el este o victimă care chiar dacă la rândul său creează victime nu îşi poate depăşi statutul iniţial.
Pentru rol Lon Chaney s-a supus unui tratament inuman, purtând un costum special care să îi permită să pară credibil în primul rând fizic ca personaj. Durerea era atât de mare, încât acesta nu putea sta în această poziţie (pe genunchi) mai mult de 10 minute. Iar dacă trupul său pare al unui amputat, atunci chipul său e cel al acestui personaj uimitor, dar, întocmai precum regizorul spune, uitat.
Mult mai cunoscut este The Hunchback of Notre Dame, un film în care Lon Chaney a creat un monstru cu ajutorul machiajului, pentru a-i oferi umanitate prin privirea sa.
Alte titluri mai mult sau mai puţin cunoscute din filmografia actorului sunt Shadows, un curajos film din 1922 în care acesta interpretează foarte credibil şi uman un chinez, The Trap, pe posterul căruia a fost folosită pentru prima oară titulatura de "om cu 1000 de feţe", The Unknown, cel mai bun film din lunga colaborare pe care actorul a avut-o cu Tod Browning, unde interpretează un criminal care îşi amputează braţele pentru o femeie sau London after Midnight, un film pierdut, refăcut cu un alt actor şi cu sunet, sub numele de The Mark of the Vampire, în care Lon Chaney pare că se pregăteşte pentru ceea ce ar fi însemnat rolul vieţii sale: Dracula.
Kevin Brownlow spune în Lon Chaney: A Thousand Faces povestea unui actor care şi-a dedicat viaţa artistică, în cea mai mare parte, unor personaje problematice, surprinse în poveşti terifiante la început, emoţionante în final. Scopul lui nu este altul decât de a crea o poveste completă care totuşi trebuie să pară incompletă la finalul documentarului.
Este incompletă pentru că majoritatea filmelor nu sunt văzute. Multe, de altfel, aşa şi vor rămâne, fiindcă sunt pierdute. Altele stau să fie descoperite de persoane care ştiu că în era mută stau ascunse multe capodopere ale filmului.
Un regizor cu câteva filme de ficţiune independente, Kevin Brownlow şi-a îndreptat atenţia foarte repede către căutarea acestor capodopere. Multe au fost de negăsit, altele aşteptau să fie şterse de praf în sertare întunecoase. În ultimii 40 de ani acesta a încercat să creeze interes pentru un timp, pentru nişte nume, pentru nişte filme extraordinare. Lon Chaney: A Thousand Faces este doar unul din documentarele sale ce aşteaptă, la rândul său, să fie descoperite.
În 2010 Kevin Brownlow a primit un Oscar onorific pentru munca sa.