Solomon Marcus, conferenţiar la ultima întâlnire Cultura bate criza din 2010

Joi 9 decembrie 2010, în Aula Bibliotecii Centrale Universitare "Carol I", a avut loc a cincea conferinţă din seria Cultura bate criza (CuBaCri). Invitat a fost academicianul Solomon Marcus, care a vorbit despre Spectacolul - paradigmă universală. A pornit de la cerinţa formulată de Eugen Ionescu, în anii '60 ai secolului trecut, ca lumea literaturii şi a teatrului să asimileze imaginarul ştiinţei şi tehnologiei, drept o condiţie de recuperare a audienţei pe care literatura şi teatrul le aveau altădată.

Conferenţiarul şi-a propus să explice în ce constă acest imaginar şi la ce ar reveni cerinţa, aparent utopică, formulată de celebrul dramaturg. A discutat mai întâi transferul metaforic dinspre teatru spre alte domenii, arătând că discipline dintre cele mai variate, ale naturii sau socio-umane, s-au simţit atrase ca un magnet de spectacolul teatral sau cinematografic şi au adoptat viziuni de această natură. A arătat că teatralitatea ştiinţei s-a accentuat în secolul trecut, prin trecerea de la macroscopic la infinitul mare şi la cel mic (teoria relativităţii, cosmologia cuantică, mecanica cuantică, biologia moleculară). Domenii ca teoria sistemelor, teoria catastrofelor, genetica moleculară, ştiinţa haosului, geometria fractală, studiul aleatorului se prevalează de scenarii şi puneri în scenă (sub formă de modele şi metafore cognitive) care le conferă o teatralitate pronunţată, spectatorii fiind toţi cei care ajung să le înţeleagă.

Constatând că dintre toate metaforele teatrale cea mai frecventă este aceea a spectacolului şi urmărind contextele în care acest termen apare, Marcus a lansat o listă de cuvinte cheie care se asociază cu spectacolul şi care permit să-l înţelegem în întreaga sa diversitate. Spectaculosul se dezvăluie a fi o chestiune de tip şi de grad, nu un predicat binar. Dar, în acest fel, a pus în evidenţă decalajul imens dintre spectacolul înţeles în sensul restrictiv tradiţional şi cel pe care percepţia colectivă actuală l-a construit în mod spontan şi, desigur, inconştient. Pe această bază, a schiţat un spectacol care se extinde pe o durată de peste două milenii şi care începe cu revelaţia iraţionalului, la Pitagora, trece prin paradoxul mincinosului (Eubulide) şi cel al mişcării (Zenon), la paradoxul actorului al lui Diderot, şi la cele ale lui Condorcet şi D'Alembert, urcă la izomerismul chimic, parcurge marile dileme exprimate de Heisenberg, Gödel, Bateson, Prigogine, Maturana-Varela, Deleuze-Guattari în secolul trecut, pentru a se încheia cu drama metaforei cognitive (Lakoff). În acest lanţ, fiecare verigă se asociază puternic cu verigile precedente. Un atare spectacol este propus de Marcus ca ilustrare a acelui imaginar al ştiinţei la care se referea Eugen Ionescu.

Replica profesorului Sorin Alexandrescu şi a sălii s-a referit la posibile dificultăţi în a conecta această înţelegere a spectacolului cu aceea obişnuită. De exemplu, s-a exprimat nedumerirea privind existenţa unor spectatori, fără de care greu s-ar mai putea vorbi de spectacol. Marcus a explicat că, spre deosebire de spectacolele obişnuite, unde spectatorii se recrutează pe baza biletului de intrare, deci al unei sume de bani, spectacolele oferite de ştiinţă îşi selecţionează spectatorii dintre cei care fac efortul de inteligenţă necesar pentru a înţelege ideile respective. Marcus a susţinut că spectacolul pe care l-a propus ar putea fi înţeles de elevii de liceu şi şi-ar avea loc în manualele şcolare, dacă ele s-ar deschide spre modernitate. Deci, "asimilarea imaginarului ştiinţei" pentru care a pledat Eugen Ionescu, este perfect posibilă.

A luat apoi cuvântul doamna Lavinia Spandonide, director al editurii Spandugino, care a prezentat volumul Întâlniri cu Solomon Marcus, ieşit de sub tipar cu numai câteva ore înainte de conferinţă. Titlul exprimă scopul urmărit de coordonatori: să strângă laolaltă mărturii din partea celor care s-au întâlnit, în cele mai diferite împrejurări, cu Solomon Marcus.

În cele peste 1.500 de pagini, se află evocări, amintiri, aprecieri (uneori critice) despre Marcus - colegul, prietenul, profesorul, omul de cultură, sau omul pur şi simplu. Volumul cuprinde peste 450 de contribuţii, printre care se află şi cele ale unor personalităţi de vârf, somităţi în matematică, informatică, lingvistică, literatură şi teorie literară, semiotică, antropologie.

Coordonatorii volumului s-au văzut limitaţi în acţiunea lor de amploarea impactului lui Solomon Marcus în domenii dintre cele mai variate. În ultimul capitol, a fost inclus un eşantion de reacţii pe internet, considerând că acest tip de comunicare nu putea să lipsească dintr-o lucrare care şi-a propus să dea o imagine cât mai completă a reacţiilor la activitatea lui Solomon Marcus, în actuala configuraţie a societăţii româneşti.

Noul director al Bibliotecii Centrale Universitare - doamna Mireille Rădoi, a apreciat în mod deosebit valoarea acestei serii de conferinţe, iar în final, publicul l-a omagiat călduros pe Solomon Marcus, care încheie acum un an aniversar, cel în care a împlinit 85 de ani.
 
CuBaCri va continua, începând cu februarie 2011, în acelaşi spirit, oferind publicului "oameni şi idei-forţă" într-un "spaţiu al reflecţiei despre lume, despre noi înşine şi despre valori autentice, echidistant faţă de grupurile de putere, fără politizări şi vedetisme, nici acuzaţii ori victimizări inutile." (Sorin Alexandrescu).
 
Această serie de conferinţe este posibilă datorită colaborării dintre Centrul de Excelenţă în Studiul Imaginii (CESI) de la Universitatea Bucureşti, Fundaţia Spandugino, Biblioteca Centrală Universitară din Bucureşti (BCU) şi Forum Auto Importator Volvo, ca şi a susţinerii de către partenerii media: Observator Cultural, Dilema Veche, Radio România Cultural, 24 Fun, Money Channel, Calendar Evenimente, Metropotam, InfoCarte, LiterNet şi Universitatea din Bucureşti.