E zi, apoi e noapte (lumini).
Muzeul de Stat (context). Adăposteşte cele mai importante tablouri ale pictorilor olandezi.
Intră, central, Greenaway (o figură profesorală): "Rijksmuseum e scena unei împuşcături. Autorităţile în drept ar trebui să facă o investigaţie."
Acţiune la scenă deschisă - Rembrandt Harmenszoon van Rijn (strigă din îndepărtatul an 1642): "Domnilor, vă acuz de crimă!".
1642 (detalii)
Un an de război civil pentru englezii în regatul cărora avea să se nască, 300 de ani mai târziu, un combatant al unui altfel de război, mai perfid şi mai greu de câştigat, Peter Greenaway. Pe partea cealaltă a globului, olandezul Abel Tasman pune piciorul pe insula ce avea să-i poate numele şi zăreşte la capătul lunetei viitoarea poziţie a Tărâmului de Mijloc, Noua Zeelandă. E anul în care Galileo Galilei îşi începe adevărata călătorie eterică prin cosmos, lăsând locul nu mai puţin nepământeanului Isaac Newton.
1642 (fixare în timp)
Rembrandt, fiul lui Harmen van Rijn, morarul din Leiden, e în apogeul carierei şi pictează o uriaşă pânză de 363/437 cm, cea mai cunoscută lucrare a lui: Rondul de noapte.
2008 (meta-locare)
Regizorul Peter Greenaway aude sirenele poliţiei, deschide ancheta, dezleagă misterul pânzei şi, odată cu el, eliberează personajele teatrului de nuanţe al tabloului.
Godard (supratext - din off)
"Arête ton histoire [...]. C'est fini. C'était déjà fini quand ça commençait."
Contracţie (subtext)
Cât-pe-ce-să-devină-pictorul Peter Greenaway îl admiră prea mult pe Godard. Ca să nu încerce să-l contrazică.
Interogaţii (derivative)
E vreo dramă în spatele faimei? E vreo istorie amestecată-n uleiurile vopselelor? Stă ceva dinaintea noastră şi-l ignorăm? A fost Rembrandt un alchimist al luminii şi al culorilor sau ceva mai mult? Ce e povestea asta?
Preambul (întârziat)
În 1982, Jean-Luc Godard realiza cel de-al doilea film din perioada celui de-al doilea val, Passsion. Un film pornit din staticul teatral al reconstituirii unui tablou în care jocul luminii şi umbrelor e important doar în măsura în care descoperă personajele pentru a fi examinate atent şi sever. Tabloul era chiar Rondul de Noapte al maestrului olandez. În mintea lui Peter Greenaway s-au ciocnit două paradigme: Godard, cel admirat de regizorul Greenaway, şi pictura, ca reper iniţial şi iniţiatic în dezvoltarea vizualului în latentul pictor Greenaway. Coliziune sau contopire, oricare ar fi fost, germenele unei idei şi-a pregătit solul, care avea s-o redea după mai bine de două decenii într-o formă conceptuală inedită: seria de filme "Maeştri olandezi". Ea va debuta în 2007 cu lungmetrajul Nightwatching, istoria evenimentelor din jurul realizării celebrului tablou al lui Rembrandt şi cheia descifrării lui. O cheie reală sau una concepută anume pentru romanţarea şi reîmprospătarea imaginii celebrate a pictorului olandez, de la a cărui naştere se împliniseră 400 de ani? Nu prea conta, atât timp cât senzaţia de inovaţie era pregnantă.
Desfăşurare (în care se va vedea unde duce rondul)
Greenaway recidivează şi, în anul următor, realizează ceea ce criticul american J. Hoberman a numit "un cine-eseu-prelegere-ilustrată", adică un mixaj aparent tehnic şi declarat detectivistic între decupări ale tabloului, cu sublinieri şi repoziţionări, şi o reconstituire, în genul Discovery-isticului reenactment, cu imagini din filmul anterior, a unei presupuse, posibile, cvasi-verosimile, ne-verificabile şi romantic-plauzibile crime. A cărei ilustrare e însăşi pictura cu pricina. Iar Rembrandt urcă în barca de moralizator social a lui Bosch, dar nu la modul general, paternalist şi dojenitor, ci punctual, agresiv, ironic şi acuzator. Argumentele cresc numeric ca pe o tabelă de marcaj. De la 1 la 31, care mai de care mai ingenios şi mai verosimil. Regimentul de muschetari ai lui Frans Bannning Cocq a conspirat la crimă! Explicaţiile sunt fără referinţe, dar abundente şi cu legături întreţesute peste secole. Aflăm că rondul de noapte se petrece ziua! Şi nu e un rond! Tabloul şi-a câştigat în timp noi "designeri", iar cei mai recenţi s-au crezut urmaşi ai lui Zorro. Olandezii, atât de liberali şi educaţi, nu se sfiesc să-şi asasineze compatrioţii. Şi veştile proaste se ţin lanţ.
Conflictul (declaraţie de război!)
Mobilul filmului pare să se aşeze pe dezvăluirea moravurilor declasante ale vremurilor şi a noului profil rechizitorial al pictorului. Eroare! Acuzatorul e de fapt Greenaway şi inculpaţii suntem noi. Motivul? Suntem acuzaţi că, din punct de vedere vizual, suntem analfabeţi. Şi asta pentru că avem o cultură bazată de 5000 de ani pe text. Iar finalul acuzaţiei cade în "grădina" cinemaului: uite unul dintre motivele pentru care arta asta e atât de sărăcăcioasă. Iar demonstraţia e restul filmului, cu subtext clar: ne uităm de atâţia ani la tabloul acesta şi n-am înţeles (nimic?) mesajul lui real.
Mai pe franţuzeşte, filmul ar fi trebuit să poarte titlul: "Greenaway's J'accuse!". Dar cum franceza regizorului îl împiedică să acuze corect, j'accuse-ul se transformă într-un z'accuse cu aromă prozaică de zacuscă, aici un soi de ghiveci de acuze şi scuze. Apare o minimalizare inflamantă din amestecarea şi limitarea forţată a lucrurilor. Suntem nişte inculţi în descifrarea întregii plaje a vizualului? Da. Dar suntem de vină că am utilizat instrumentul de comunicare cel mai dezvoltat, cu origine genezică? Se pot "scrie" vorbele în imagini, fără să le cadrezi, direcţional, sensurile? Sunt lipsite imaginile de ambiguitate şi de sensuri multiple? Se pot ele descifra doar prin alte imagini? Nu, atâta vreme cât nici lui Greenaway nu-i reuşeşte. Şi n-aş îndrăzni să-l acuz tocmai pe el de incultură vizuală. Pentru că filmul e vorbit de la un capăt la altul, deci înţesat de text. Şi-apoi nu există o simbioză, dacă cuvântul e în acelaşi timp şi o imagine? Nu-i el o sursă de imagini derivate? Asta e, până una-alta, declaraţia de început a universului n-a fost o vedenie, ci un cuvânt. Şi poate ar fi mai util să faci o strategie de cultivare a vizualului, decât să inviţi la păruială imaginea şi cuvântul.
Cinemaul, cât timp evoluează, nu e pauper. Să nu amestecăm clişeele cu lipsa de idei. Clişeele au explicaţia lor pragmatică şi au fost intens utilizate în toate celelalte exprimări ale artei. Din motive banale, pământeşti şi organice, care ţin indisolubil de structura umană, care foloseşte până la uzare orice mijloc care-i aduce momentul de fericire, fie ea falsă şi diluată până în pragul neantizării. Oricum epoca actuală e centrată pe imagine şi deja sunt destule întrebări asupra pierderii de profunzime a mesajelor şi a comutării spre o superficializare a gândirii. Nu a totalităţii, ci a majorităţii expuse vizualului accesibil. Imaginea are o mai mare capacitate de a stimula imaginaţia decât cuvântul? Trebuie să intre în competiţie? Da, o imagine face cât o mie de cuvinte, dar fiecare din cele o mie de cuvinte pot genera o cohortă de imagini. Şi fiecare imaginator are propria lui semnătură de artist. Uneori cuvintele nu sunt suficiente, în special când vor să ilustreze (deci să genereze o imagine!) senzaţii şi trăiri complexe şi particulare, dar nici reprezentările lor, izolate, nu sunt suficiente. Aşa s-a născut filmul, din încercarea de a mai pune un pilon necesităţii de comunicare complexă. Iar lucrurile nu stau pe loc. Cinemaul nu e deloc o baltă în soarele amiezii, ca să-i bănuim un iz stătut şi-un înveliş pelicular plin de crevase prin care se zăreşte cu greu curgerea vreunui reclamat izvor.
Context (argumentativ-rezolutiv)
Greenaway e un soldat în avangardă, un provocator, ideile lui sunt în faţa plutonului. Ne dă mereu ocazia întâlnirii cu experimente audio-vizuale, de la film la instalaţii multimedia, de la documentare-pledoarie la proiecţii digitale pe Cina cea de taină a lui da Vinci.
Godard (cifru)
"Nu e o minciună, e ceva imaginat. Nu e niciodată adevărul adevărat, dar nici contrariul său. E mereu ceva separat de realul exterior prin aproximări foarte atent calculate ale veridicităţii."
Epilog (contrastiv)
Ah, deci Rembrandt's J'Accuse...! e o poveste. Frumoasă.
Postfaţă (beligerantă)
Peter Greenaway! (o împrumut pe Eliza Doolittle preţ de-o replică) Words, words, words... Show me!
Vezi întregul film aici