C'était un rendez-vous - Ces amours-là

La 9.30 fix Claude Lelouch îşi face apariţia în barul albastru. Toţi cei prezenţi dormim pe noi, pe când el, regizorul de 73 de ani, cu un Oscar la activ, e fresh ca o zi de primăvară. Cu o seară în urmă participase la premiera celui mai recent film al său, ultimul, şi împărţea zâmbete către public. Acum dă mâna cu fiecare dintre noi şi ne invită să îl interogăm.
 
Am lăsat voluntariatul pentru Let's Do It, Romania! ca să îl cunosc pe Lelouch. Mă fermecase într-atâta Un homme et une femme / Un bărbat şi o femeie când l-am văzut, încât nici nu mai conta că restul de 50 de filme erau mediocre. Şi că Ces amours-là  / Iubiri din trecut îmi dăduse impresia unei siropoşenii muzicale în care, evident, dragostea şi binele înving.
 
Privindu-l pe scaunul din faţa mea, Lelouch pare un bunic seren, care a trăit o viaţă frumoasă şi de la care nu mai aşteaptă nimic. Cum de altfel şi declară, degustă orice lucru ca şi cum e ultimul. Şi asta se vede. Vorbeşte chibzuit şi serios, explică precum un profesor, repetă esenţa cu alte cuvinte ca să fie sigur că ai înţeles exact ce vrea să spună. Pe platou, cum declară Audrey Dana, actriţa principală din Ces amours-là  / Iubiri din trecut, nu îţi spune ce să faci, dar te transpune în starea în care trebuie să fii: "Vorbeşte mult şi repede, mai că nu-l auzi, dar ştii că e acolo şi ştii ce vrea de la tine."
 
Ce vrea de fapt Lelouch? Răspunsul simplu ar fi să prezinte poveşti de iubire. Răspunsul complicat nu există. Nu e nimic mai mult în poveştile lui şi el însuşi recunoaşte asta. Eh, nu e chiar aşa, dacă stai să analizezi că în fiecare dintre filmele sale se foloseşte de tot felul de detalii şi trimiteri pe care le pot observa seulement les connaisseurs. Obsesia lui pentru detalii - că atenţia a fost de mult depăşită, cam de când a început să îşi boteze copiii cu prenume care încep cu S, pentru a avea aceleaşi iniţiale ca omul pe care îl respectă cel mai tare, tatăl său -, se revarsă în filme ca mareele, iar Lelouch râzând ne spune că probabil e singurul om care le înţelege.
 
Plusează chiar, justificând existenţa criticilor doar pentru că trebuia cineva să explice în mod raţional artisticul. Nu-i plac criticii, în Belgia au vrut să îl ardă pe rug, dar el continuă să facă filme. Pentru că trebuie să spună aşa poveştile pe care le-a trăit. Şi pentru că pare a avea o viaţă plină de romantism şi iubire. De exemplu, ultima femeie de care s-a îndrăgostit i-a cucerit inima cu o scrisoare de trei pagini despre un film de-al său. Narcissus, gândesc.
 
Şi cu toate astea, Lelouch a realizat Un homme et une femme / Un bărbat şi o femeie. Keeps banging in my head. Nu ştiu nici acuma cât de mult a contat muzica în construcţia filmului. Trebuie că mult, pentru că pentru Lelouch muzica e personaj principal. În Ces amours-là  / Iubiri din trecut a folosit doi compozitori - unul pentru temele feminine şi unul pentru temele masculine. "În filmele mele şi muzica face dragoste." Nu sex, îmi trece razant prin cap, continuare a declaraţiei că nu va filma niciodată 3D, pentru că tehnica asta e viitorul filmelor porno.

De fapt, nici nu mai are când să filmeze. A plecat de la premisa că Ces amours-là  / Iubiri din trecut e ultimul lui film, doar se gândeşte la el de mai bine de 40 de ani, şi de-ar vrea să nu fie aşa, nu are ce face. Şi poate că are dreptate, dragostea învinge la final şi nu mai e nimic de zis după.
 
(Interviul în exclusivitate îl puteţi citi în Tabu, ediţia noiembrie 2010)