***
Violenţa naşte violenţă. Această axiomă este atât de uzată azi, încât a ajuns aproape un clişeu; şi, totuşi, semnificaţia sa este mai actuală astăzi decât niciodată. În jurul acestei sentinţe este construit filmul din 1972 al lui Metodi Andonov, Kozijat rog / Cornul de capră.
Ecranizare a nuvelei omonime semnate de Nikolai Haitov, Kozijat rog / Cornul de capră este un titlu clasic al cinematografiei bulgare. Trama e plasată în Bulgaria secolului al XVII-lea, ea având drept fundal un context socio-politic foarte complicat - cel al Balcanilor aflaţi sub străpânire otomană.
Familia păstorului Karaivan primeşte o lovitură cruntă. Această crudă farsă a sorţii îl înscrie pe umilul păstor pe o traiectorie a răzbunării. Maria, fiica lui Karaivan, este şi ea antrenată în uneltirile întunecate ale tatălui său; de aici, lucrurile se complică. Educată şi crescută cu unicul scop de a servi drept unealtă a răzbunării paterne, Maria sfârşeşte prin a-şi descoperi feminitatea reprimată; viaţa sa privată se înscrie, treptat, pe un făgaş de normalitate, tânăra luându-şi libertăţi pe care obsesia sângeroasă a tatălui său nu le poate îngădui. Gradual, se acumulează premisele unui deznodământ tragic.
Însă orizontul de trimiteri al filmului depăşeşte spectrul unei simple drame "de familie". Ura lui Karaivan faţă de ucigaşi poartă în filigran o temă mult mai cuprinzătoare: vechea încrâncenare naţională a poporului bulgar, tradiţionala ură îndreptată împotriva ocupaţiei turce. Originea literară a intrigii este destul de evidentă, însă nu într-un mod deranjant. Având în vedere că epoca în care este plasat filmul (sec. XVII-XVIII) constituie cadrul istoric predilect pentru o bună parte a literaturii române clasice, spectatorul român regăseşte în Kozijat rog / Cornul de capră ceva din atmosfera familiară a scrieilor lui Negruzzi sau Sadoveanu. Chiar şi structura narativă, orientată în mod implacabil către un deznodământ tragic, aminteşte de stilul celor doi autori români.
Nu vreau să fiu greşit înţeles. Indiferent ce părere aţi avea despre operele lui Sadoveanu sau Negruzzi, filmul lui Andonov merită văzut. Unul din meritele importante ale acestei pelicule rezidă în faptul de a fi evitat păcatul literaturizării (o tară din păcate atât de frecventă în ecranizările româneşti). Într-adevăr, dialogul, replicile, textul în general, sunt reduse la minimul necesar. Ele au un caracter strict funcţional şi nu joacă un rol esenţial în avansarea poveştii. Naraţiunea este coagulată folosind mijloace strict cinematografice; peste tot, imaginea primează asupra cuvântului. Din acest punct de vedere, mulţi dintre regizorii marilor ecranizări româneşti (nu dăm nume, se ştiu ei) ar putea lua lecţii de la Andonov.
În afara faptului de a fi excelent povestit din punct de vedere cinematografic, Kozijat rog / Cornul de capră mai are un merit deloc neglijabil: cel al unor prestaţii actoriceşti de mare clasă. Anton Gorchev îl interpretează cu expresivitate şi măsură pe Karaivan (un personaj plat, monocord, care în mâinile unui actor mai modest ar fi riscat să alunece spre expresionism exagerat şi patetism ieftin). Iar Katya Paskaleva realizează un izbutit rol dublu (o joacă atât pe Maria cât şi pe mama acesteia); Paskaleva reuşeşte să exprime evoluţia graduală a personajului Maria către auto-conştientizare - un proces care gestează o complexă dramă interioară. Actriţa este excelent distribuită, acesta fiind de altfel rolul care a lansat-o în calitate de mare vedetă a cinematografiei bulgare.
Excelent povestit, având o intrigă interesantă şi actori buni, filmul din 1972 al lui Metodi Andonov merită văzut. Şi mai ales, aşteptaţi finalul. Conotaţia metaforică a imaginilor concluzive merită cumpănită. Atent.
Cornul de capră / Kozijat rog
Bulgaria, 1972
regie: Metodi Andonov
scenariu: Nikolai Haitov
imagine: Dimo Kolarov
montaj: Evghenia Radeva
muzică: Mariya Neykova
cu: Katya Paskaleva, Anton Gorchev, Milen Penev.